Unirea Basarabiei cu România

În frunte cu Partidul Național Moldovenesc, creat în martie 1917, Basarabia a rezistat tendințelor Ucrainei de a o anexa, în contextul haosului total dinRusia revoluționară. În octombrie 1917, la Chișinău are loc Congresul Ostașilor Moldoveni care proclamă “autonomia teritorială și politică a Basarabiei” și decide crearea Sfatului Țării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă este încredințată Consiliului Directorilor Generali, în frunte cu Ion Inculeț. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse.

Pentru a opri anarhia militară din Basarabia, Consiliul Directorilor Generali apelează la guvernul român, care trimite trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România, sechestrându-i tezaurul. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918.

     Actul Unirii

Votat de Sfatul Țării

La 27 Martie St. V. 1918

În numele poporului Basarabiei. Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România

de-a pururi și totdeauna!

Președintele Sfatului Țării

Ion Inculeț;

Vice-președinte,

Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Țării,

I. Buzdugan

Sărbătoarea Unirii

Astăzi am sărbătorit  94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România!

Astăzi am demonstrat că noi, uninoştii, suntem puternici şi uniţi şi că nu ne e frică de comunişti, am demonstrat că vom lupta pînă la urmă pentru unire!

Astăzi am sărbătorit 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, peste câţiva ani vom sărbători Unirea Republicii Moldova cu România!

25 martie 2012

An de an, noi,  românii basarabeni sărbătorim la Chișinău ziua de 27 martie 1918 (ziua Unirii Basarabiei cu România) cu drapele tricolore, cântând și arătând dragostea față de Țara-Mamă. Anul acesta, mai mulți ca oricând, trebuie să demonstrăm lumii întregi că noi nu ne-am uitat originea.
În 2012 sărbătoarea va avea loc duminică, 25 martie, sub forma unui marș, pornit la ora 16.00 din fata Academiei de Ştiinţe a Moldovei (vis-a-vis de hotelul Naţional), continuat pe bulevardul Ştefan cel Mare cu diferite acţiuni precum hora unirii şi încheiat printr-un concert în scuarul Teatrului de Operă și Balet.
Toţi doritorii de a participa la manifestaţie sunt rugaţi să aducă cu ei drapele tricolore!
Mai multe detalii găsiţi aici.
Unirea o facem noi!!! 

Noaptea e ziua sufletului

 

,,- Minunat! striga Burdea, rizind din toata inima cu glasul lui subtire. Ai dreptate!… Asa ne petreceam noi viata: ziua dormeam imbracati, adica nedezbracati, cum zici d-ta, iara noptile ne plimbam,ori stateam prin cafenele daca timpul era urit. Dar nici ca se poate altfel, urma el asezat. Ziua e urita, zgomotoasa, plina de intimplari,care ne abat de la noi insine: in amurgul serii incepe viata sa aiba farmec.
- Bine, grai dinsa, dar noaptea e lasata de Dumnezeu pentru ca omul sa se odihneasca si sa-si intremeze puterile pentru munca zilei de miine.
- Prostii! intimpina el aprinzindu-se. Nu se poate prostie mai mare decit sa petreci dormind partea cea mai frumoasa a vietii. Uite acum ce liniste, ce racoare, ce lumina tainica si blinda: nu te simti ademenita sa stai pina in zori de zi? n-ar fi oare pacat sa dormi?
Persida, crescuta sub purtarea de grija a maichii Aegidiei, nu stia ce sa raspunda, era insa tare in credinta ca el n-are dreptate.
- Ma simt, raspunse ea, ademenita, dara ar fi pacat sa stau toata noaptea, fiindca miine n-as fi buna de nimic.
- Prostie! striga iar Burdea, care nu putea suferi pareri deosebite de ale lui si se simtea nenorocit daca nu reusea sa convinga si pe altii cum el era convins.
- Domnisoara, urma el in ton dascalesc, admiti d-taca in om sunt doua fiinte, una trupeasca si alta sufleteasca?
- Asa cred.
-Crezi fiindca ti s-a spus, ori te-ai gindit asupra lucrului?
- Nu pot sa-mi dau seama, raspunse ea cu sfiala, nu mi-am pus inca intrebarea, dar simt ca altfel n-as putea sa inteleg lucrurile.
- Prea bine! zise el multumit. Atit mi-e destul ca sa vad ca te-ai gindit. Te rog acum sa-mi spui: cine trebuie sa stapineasca viata mea: trupul meu? ori sufletul meu?
- Fara indoiala ca sufletul.
- Dar daca el e mai slab decit trupul?
- Trebuie sa vrei, raspunse ea strimtorata.
- De! grai el rizind, multe o fi voind omul, dar putine poate. Domnisoara, urma iar dascaleste, dimineata, dupa o noapte bine dormita, trupul e intremat si tare,el vrea sa alerge, sa lucreze, sa se hraneasca, sa se mistuiasca, sa aiba multumiri, si degeaba vei fi voind d-ta altfel, caci el te stapineste si te poarta dupa pornirile lui. Pe inserate, insa, dupa ce trupul s-a obosit, incepe sufletul sase ridice deasupra, si noaptea e ziua sufletului, pe care lumina soarelui il intuneca.Acum ne simtim mai usori, mai fara de grija, ca scapati din o grearobie, si noptile petrecem clipele de veselie, noptile avem cele mai placute ceasuri din viata noastra. Si daca e adevarat ca ziua dupa o noapte nedormita suntem obositi, cu atit mai bine, caci repaosul nu-l cere sufletul, ci trupul cel netrebnic. Eori nu asa?
Persida era invinsa, dar firea n-o ierta sa se si dea invinsa. El nu putea sa aiba dreptate, si chiar dac-ar fi avut, nu putea dinsa sa recunoasca c-o are.”

 

Fragment extras din romanul ,,Mara” (capitolul 11) de Ioan Slavici