Populatia Terrei se imparte in barbati si femei. De-a lungul anilor femeile si barbatii au avut drepturi si obligatii diferite.
Statutul femeii in antichitate varia de la o societate la alta, dar in general statutul femeii era inferior fata de statutul barbatului.
Statutul femeii in Egiptul antic era cel mai inalt din acea vreme.
Cu toate ca pozitia sociala a femeii era determinata in mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, ea avea drepturi egale cu cele ale barbatului. Egiptencile aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai multe drepturi. Din punt de vedere economic femeile nu erau dependente de sotul lor. Ei îi era permis sa ocupe orice pozitie in erarhia sociala si putea chiar sa conduca tara. Femeia avea dreptul sa detina cladiri si proprietati. Aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori.
In societate era instituita monogamia, exceptie facand regele, care avea dreptul la mai multe neveste, doar una fiind regina.
Dragostea si afectiunea aveau importanta lor, iar casatoria era starea naturala pentru toti oamenii, indiferent de clasa sociala. Pentru ei, familia era o sursa de relaxare.
Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele administrative in timp ce femeile ramaneau acasa pentru a avea grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar confectionau si articolele de imbracaminte. Cei mai instariti aveau servitori sau sclavi pentru a face munca, dar era de datoria stapanei casei sa ii supravegheze.
In prezent statutul femeii in Coran (cartea sacra a tuturor musulmanilor) este inferior statutului barbatului.
Femeile trebuie sa fie absolut supuse si pot fi batute sau biciuite pentru nesupunere.
Pe langa cele 4 sotii permise de lege, Barbatul Musulman poatea avea nenumarate sclave ca concubine (sau partenere sexuale).
Femeilor nu le este permis sa studieze in scoli coeducationale (educatie a baietilor la un loc cu fetele în scoli mixte) si colegii si daca un colegiu separat pentru femeii nu este disponibil sunt nevoite sa stopeze studiile.
Nu le este permis sa vorbeasca cu barbati (altii decit rudele apropiate) si nici sa participe la la adunari, chiar daca pleaca afara ocazional sunt nevoite sa acopere intreg corpul cu rochii speciale negre.
Allah îl considera pe barbat protector al femeii, conform versetului din Coran:
„Barbatii sunt proteguitori ai muierilor, datorita calitatilor deosebite cu care i-a daruit Allah si datorita cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor.” (Coran 4: 34).
Exista doua motive pentru acest lucru: unul implica o calitate naturala, iar cellalta se refera la ceva dobândit. Mai întâi, Allah l-a înzestrat pe barbat cu o putere mai mare, în timp ce pe femeie a înzestrat-o cu o putere mai mica si, de obicei, cu un corp mai delicat. Apoi, Allah l-a delegat pe barbat sa fie întretinatorul familiei.
Islamul sustine feminitatea si, datorita slabiciunii relative a femeilor, protejeaza femeia, lasând-o în grija unui barbat ce o întretine, îi asigura cheltuielile de trai si îi acopera toate nevoile. Chiar daca este sub tutela tatalui, a sotului, fiului sau a fratelui ei, ea va fi îngrijita de ei, aceasta reprezentând obligatia lor conform legislatiei islamice.
Islamul protejeaza femeile pentru a le pastra gingasia si frumusetea. Din acest motiv le sunt permise unele lucruri ce le sunt interzise barbatilor. Femeia poate purta aur si matase naturala; avem dovada în hadisul: „Acestea doua [materialele] le sunt interzise barbatilor comunitatii mele si permise femeilor”.
In concluzie, in Egiptul antic femeia avea mai multe drepturi, mai multa libertate si mai multa putere decit in prezent.
In Roma antica femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si o vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea.
Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii.
Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare.
Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare.
In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat cel al copiilor.
Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei. Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze lucruri marunte, necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat cetatean, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic.
Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija de casa. Ele ieseau in afara casei, doar foarte rar si numai insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la diferite festivaluri sau funerarii. Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava, prostituata sau concubina. Spre deosebire de egipteni – care mergeau la petreceri impreuna cu sotiile lor si romani – unde femeia era gazda in casa, femeile grecilor nu aveau voie sa iasa din camera lor atata timp cat barbatul avea oaspeti.
In prezent in Italia si Grecia statutul femeii este egal cu statutul barbatului.
Femeia este independenta. Nu mai are nici un gardian, si nu este dependenta de nimeni.
Toate femeile detin cetatenie care le permite drepturi politice si economice.
Femeile au dreptul la casatorie si la divort. Au dreptul la studii.
Le este permis sa detina afaceri proprii, sa lucreze, sa-si decida singure viitorul. Omenirea nu mai discrimineaza femeia cu era in trecut. Nu exista drepturile barbatului si drepturile femeii, exista drepturile omului.
In fine, daca e sa facem o paralela intre statutul femeii antice si statutul femeii contemporane, statutul femeii antice este inferior statutului barbatului, pe cind statutul femeii contemporare este egal cu statutul barbatului.
