In zilele noastre stam pe net ore sau mai bine zis zile intregi. Comunicam pe retelele de socializare, privim filme, intr-un fel ne distram, dar oare nu pierdem nimic prin aceasta distractie? Aud deseori persoane care se pling ca timpul trece foarte repede cind stau pe net. Si mie mi se intimpla sa treaca timpul foarte repede pe net, dar nici nu se compara cu cit de repede trece timpul atunci cind citesc.
Unii vor spune ca e foarte plictisitor sa citesti. Desigur, cum sa nu fie plictisitor sa citesti cind tu nu depui suflet in asta? Trebuie sa intri in pielea personajului, sa simti ce simte el… Prima mea carte am citit-o in 2 ani, pentru ca ma impuneau parintii, acum pot citit o carte in 2 sau poate chiar si in o zi, pentru ca atucni cind citesc, nu citesc cu ochii, ci cu sufletul.
Altii spun ca nu au timp, ca sunt ocupati cu treburi mai importante decit cititul… Uneori cu greu imi stapinesc risul cind aud asa scuza… Desigur, statul pe net e mult mai important decit cititul… Pentru unii ,,O zi in care nu atingi tastatura este o zi pierduta” (Aurelian Silvestru in Cel ratacit). E destul de tragic acest fapt. Eu as redacta un pic acest citat, dupa mine ar trebui sa sune astfel ,, O zi in care nu citesti este o zi pierduta”.
Da, nici eu nu am timp, dar citesc. Ziua nu am timp, dar asta nu e o scuza, citesc noaptea.
Imi pare cu adevarat mila fata de persoanele care spun ,, Mai bine privesc filmul decit sa citesc cartea” cu timpul m-am obisnui, pentru ca aud foarte des aceasta afirmatie. Desigur, pentru unii e mai usor sa privesti filmul, dar mie mila de ei, pierd atit de muuult… Atit de multe emotii, detalii, scene, si cel mai important, pierd imaginatia. Filmul e asa cum au vazut alti oameni poveste din carte. Oare de ce niciodata nu corespunde carte cu filmul?! Fiecare vede prin prisma sa imaginile artistice si privind filmul vezi imaginile artistice pe care si le-au imaginat altcineva.
Ma intorc din nou la faptul ca pentru unii e plictisitor sa citesti. Pentru mine e mai distractiv sa citesc decit sa stau pe net. Cind citesc uit toul, parca nu mai fac parte din lumea asta, simt ce simte peronajele, rid si pling impreuna cu ele, si nu regret nimic. Cartile inca nu m-au tradat niciodata, nu m-au jignit niciodata. E un prieten adevarat, si ma bucur ca-l am. Surid cin vad cum altii se mira cint de repede citesc, viteza asta uneori ma intristeaza. Todeauna vreau sa vad care va fi sfirsitul, dar cind ajung aproape de el sunt foarte trist. Nu vreau sa ma despart de personajele mele. De ce personajele mele? Pentru ca intru-un fel sunt ale mele, am trait totul ce au trait ei si ma intristeaza gindul ca urmeaza sa termin roamanul. Uneori parca as fi opsedat, vreau sa citesc atit de multe romane, ca mi-e frica ca nu-o sa reusesc. Deseori cind vreau sa incep un nou roman nu stiu pe care sa-l aleg, ma uit la ele si toate ma tenteaza. Regret foarte mult ca am asa de putin timp, in general citesc 3 ore pe zi si dorom foarte putin. Uneori as vrea sa fiu vampir, ziua sa-mi fac treburile obisnuite, iar noaptea sa citesc. Deseori visez cu ochii deschisi, ca si acum…
O zi perfecta, pentru mine o zi perfecta ar arata un felul urmator: O zi insorita, in padure cu o serie de romane captivente. O zi in care sa stau pe iarba sau sa plutesc intr-o barca pe un lac cititnd. Ar fi o zi perfecta.
Citesc si stiu ca nu pierd nimic. Sunt implinit si regret doar un singur lucru, regret ca am atit de putin timp ca sa citesc… Nu-mi imaginez viata fara carti, ar fi mult prea monotona…
Tag Archives: People
Viata fara carti ar fi mult prea monotona…
Un colectionar inrait…
Cred ca aproape fiecare copil cind era mic dorea sa colectioneze ceva. Asa si eu, am inceput prin a colectiona pietricele de diferite dimensiuni si culori, dar in scurt timp m-am plictisit. Apoi dupa un timp am inceput sa colectionez mingi, erau mici, dar sareau foarte tare, dar si de acestea m-am plictisit. De citiva ani am o noua pasiune, colectionez carti, dar nu carti rare, nici carti foarte scumpe (cum au obiceiul sa faca altii). Colectionez cartile care imi plac si care mi le recomanda alti colectionari sau cititori.
A colectiona carti e ceva diferit de a colectiona mingi sau pietre. De carti nu te poti plictisi, tot timpul e ceva nou, o viata noua, o lume nou. Daca e sa vorbim despre preturi, atunci ele sunt putin piperate. De exemplu: azi cautam o serie de romane (4 volume), intru in librarie, gasesc volumele si privesc spre pret, aproape 1000 de lei. Nu cred ca fiecare si-ar permite asa carti, dar sunt si alte posibilitati. Spre exemplu, in fiecare joi cu ziarul adevarul apare cite un roman din colectia 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă la doar 36 de lei. E destul de eftina aceasta colectie.
Unii se mindresc cu haine noi, altii cu telefoane, eu ma mindresc cu cartile mele. Colectia mea nu e doar o simpla ingramadire de carti pe rafturi, este sufletul meu. Fiecare carte citita imi trezeste amintiri si sentimente, iar cartile necitite ma tenteaza sa le citesc. E comoara mea. Se imtimpla foarte rar sa imprumut vre-o carte din colectie, pentru ca am luat si eu cu imprumut carti si stiu cum e. Se poate imtimpla orice, iar daca se intimpla ceva cu cartea, persoana care ti-a imprumutat-o poate pierde increderea in tine sau si mai rau… Am avut asemenea situatii, si am invatat din ele.
Nu ma limetez la un numar anumit de carti, in fiecare saptamina imi imbogatesc colectia cu carti noi, imi cheltui toti banii de buzunar pe catri si sunt foarte fericit.
Cine stie, poate sunt un colectionar inrait?! Totul este posibil. Stiu un singur lucru, viata mea fara carti ar fi cu totul alta, plina de monotonie…
P.S. Referitor la romanul pe care-l cautam azi prin librarii, nu m-am dat batut. Era prea scup ca sa-l cumpar, deaceea am plecat pe la biblioteci, aproape toate au spus ori ca nu-l au, ori ca nu pot sa mi-l imprumute. Totusi lumea nu e fara oameni buni, o bibliotecara a reusit sa dobandeasca seria si luni plec sa iau primul volum. Nu am rabdare sa vina ziua de luni, vreau mai repede sa imcep romanul. Sfatul meu este sa cititi mai mult si sa nu da-ti inapoi niciodata. Bafta!
Statutul femeii antice in comparatie cu statutul femeii contemporane
Populatia Terrei se imparte in barbati si femei. De-a lungul anilor femeile si barbatii au avut drepturi si obligatii diferite.
Statutul femeii in antichitate varia de la o societate la alta, dar in general statutul femeii era inferior fata de statutul barbatului.
Statutul femeii in Egiptul antic era cel mai inalt din acea vreme.
Cu toate ca pozitia sociala a femeii era determinata in mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, ea avea drepturi egale cu cele ale barbatului. Egiptencile aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai multe drepturi. Din punt de vedere economic femeile nu erau dependente de sotul lor. Ei îi era permis sa ocupe orice pozitie in erarhia sociala si putea chiar sa conduca tara. Femeia avea dreptul sa detina cladiri si proprietati. Aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori.
In societate era instituita monogamia, exceptie facand regele, care avea dreptul la mai multe neveste, doar una fiind regina.
Dragostea si afectiunea aveau importanta lor, iar casatoria era starea naturala pentru toti oamenii, indiferent de clasa sociala. Pentru ei, familia era o sursa de relaxare.
Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele administrative in timp ce femeile ramaneau acasa pentru a avea grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar confectionau si articolele de imbracaminte. Cei mai instariti aveau servitori sau sclavi pentru a face munca, dar era de datoria stapanei casei sa ii supravegheze.
In prezent statutul femeii in Coran (cartea sacra a tuturor musulmanilor) este inferior statutului barbatului.
Femeile trebuie sa fie absolut supuse si pot fi batute sau biciuite pentru nesupunere.
Pe langa cele 4 sotii permise de lege, Barbatul Musulman poatea avea nenumarate sclave ca concubine (sau partenere sexuale).
Femeilor nu le este permis sa studieze in scoli coeducationale (educatie a baietilor la un loc cu fetele în scoli mixte) si colegii si daca un colegiu separat pentru femeii nu este disponibil sunt nevoite sa stopeze studiile.
Nu le este permis sa vorbeasca cu barbati (altii decit rudele apropiate) si nici sa participe la la adunari, chiar daca pleaca afara ocazional sunt nevoite sa acopere intreg corpul cu rochii speciale negre.
Allah îl considera pe barbat protector al femeii, conform versetului din Coran:
„Barbatii sunt proteguitori ai muierilor, datorita calitatilor deosebite cu care i-a daruit Allah si datorita cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor.” (Coran 4: 34).
Exista doua motive pentru acest lucru: unul implica o calitate naturala, iar cellalta se refera la ceva dobândit. Mai întâi, Allah l-a înzestrat pe barbat cu o putere mai mare, în timp ce pe femeie a înzestrat-o cu o putere mai mica si, de obicei, cu un corp mai delicat. Apoi, Allah l-a delegat pe barbat sa fie întretinatorul familiei.
Islamul sustine feminitatea si, datorita slabiciunii relative a femeilor, protejeaza femeia, lasând-o în grija unui barbat ce o întretine, îi asigura cheltuielile de trai si îi acopera toate nevoile. Chiar daca este sub tutela tatalui, a sotului, fiului sau a fratelui ei, ea va fi îngrijita de ei, aceasta reprezentând obligatia lor conform legislatiei islamice.
Islamul protejeaza femeile pentru a le pastra gingasia si frumusetea. Din acest motiv le sunt permise unele lucruri ce le sunt interzise barbatilor. Femeia poate purta aur si matase naturala; avem dovada în hadisul: „Acestea doua [materialele] le sunt interzise barbatilor comunitatii mele si permise femeilor”.
In concluzie, in Egiptul antic femeia avea mai multe drepturi, mai multa libertate si mai multa putere decit in prezent.
In Roma antica femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si o vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea.
Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii.
Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare.
Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare.
In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat cel al copiilor.
Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei. Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze lucruri marunte, necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat cetatean, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic.
Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija de casa. Ele ieseau in afara casei, doar foarte rar si numai insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la diferite festivaluri sau funerarii. Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava, prostituata sau concubina. Spre deosebire de egipteni – care mergeau la petreceri impreuna cu sotiile lor si romani – unde femeia era gazda in casa, femeile grecilor nu aveau voie sa iasa din camera lor atata timp cat barbatul avea oaspeti.
In prezent in Italia si Grecia statutul femeii este egal cu statutul barbatului.
Femeia este independenta. Nu mai are nici un gardian, si nu este dependenta de nimeni.
Toate femeile detin cetatenie care le permite drepturi politice si economice.
Femeile au dreptul la casatorie si la divort. Au dreptul la studii.
Le este permis sa detina afaceri proprii, sa lucreze, sa-si decida singure viitorul. Omenirea nu mai discrimineaza femeia cu era in trecut. Nu exista drepturile barbatului si drepturile femeii, exista drepturile omului.
In fine, daca e sa facem o paralela intre statutul femeii antice si statutul femeii contemporane, statutul femeii antice este inferior statutului barbatului, pe cind statutul femeii contemporare este egal cu statutul barbatului.
Ploaia
Citeva clipe, doar citeva clipe prin ploaia au ajuns pentru a ajunge ud acasa. A fost o ploaie torentiala, as zice agresiva, plina de rautate.
Unii urasc ploaia, cred ca ploaia e o pedeapsa o dezlantuire de rautate si razbunare a naturii. Insa nu este asa…
De fiecare data cind ploua simt o atractie puternica… Vreau sa ies afara si sa uit umbrela. Sa simt stropii pe corp, sa simt cum curd, cum imi curata sufletul de stres, de tristete, de oboseala, de tot, apsolut tot.In momentul acela uit de tot, de viata, de respoznsabilitati, de probleme, ma transform intr-un copil care danseaza in ploaie. E ceva magnific, sa uiti de tot si sa fii fericit. Parca ai fi un amnezic care sta in ploaie si ride de la nimic… E o nebunie curata, dar totusi o nebunie plina de fericire, nu?
La fel si azi, ies din subsolul blocului si vad ca ploua, incep a fugi spre intrarea in blog. La jumate de drum ma opresc brusc, de ce? Nici eu nu stiu, parca cineva ma dirija. M-am oprit si am ridicat capul in sus, mii de stropi imi cadeau pe fata, o senzatie de fericire, implinire ma cuprinse. In acel moment nu exista nimic, nici oamenii care ma priveau crezind ca sunt nebun, nici zgomotul alarmelor de la masini, nimic. Eram doar eu si ploaia. Eu,fericirea si nimic mai mult. Apoi fix ca intr-o stare de hibnoza mi-am revenit si in citeva clipe am ajuns acasa, und leorca. Toate astea s-au intimplat in decurs de citeva minute, dar aceste citeva minute au fost pline de fericire. Sunt sigur ca am racit, dar a meritat.
In fine, ploaia nu e o pedeapsa, e o binecuvintare. Vine pentru a curata pamintul de tot negativul ei, pentru al purifica si pentru a cultiva viata printre natura… Uneori e blinda, alteroi e agresiva, dar am meritat pe deplin sa fim tratati cu agresivite, noi nu pretuim natura, iar natura incearca sa ne avertizeze…
Chiar acum cind scriu acest articol ploaia cu cintecul sau miraculos ma farmeca si cred ca n-o sa exagerez daca o sa spun ca iubesc ploaia.
Totusi, iubirea
Adrian Păunescu
Totuşi, iubirea
Si totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totuşi murim repetat
Si totuşi mai cred în pereche
Si totuşi ceva sa-ntâmplat.
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
