Un scenariu al unificării

Afirmăm că dorim unirea Basarabiei cu România. Ne-am pus însă întrebarea cum putem face acest lucru? 
Să nu ne imaginăm ca vom sta cu mâinile în sân şi că forţe din afară vor veni să sprijine acest demers, sau să îl provoace. Stimularea maselor va trebui făcută din interior de către oameni bine pregătiţi în acest sens şi bine determinaţi. Mi-am pus întrebarea cam care ar fi scenariul cel mai probabil al unificării.  Repetarea scenariului din 1859 şi apoi din 1918 e mai puţin probabil, cel puţin în perioada imediat următoare deoarece acolo factorul politic a fost determinant iar masele de oameni au fost stimulate doar pentru generarea de presiuni pe cei care încă se opuneau  şi pentru a crea legitimitatea acestui fapt.

Cel mai recent caz Unificarea Germaniei

Pentru cei care militează pentru acest lucru este de analizat cel mai recent caz, respectiv unificarea Germaniei.
Această situatie este cu atât mai mult de analizat cu cât despărţirea  teritoriului naţional se datorează în ambele cazuri celui de-al doilea război mondial, iar situatia interna a celor 2 provincii este oarecum paralelă: Germania de Vest- România cu democraţii mai consolidate şi cu dezvoltare economică mai mare, Germania de Est-Basarabia cu o situaţie politica mai puţin clară, chiar destabilizatoare şi cu o economie ineficientă şi falimentară.
România ,  ca şi Germania de vest ,  are problema apartenenţei unor structuri politico militare (NATO) şi a unei structuri politico economice (Uniunea Europeană). Germania de vest se afla în zona de influenţă sovietică, cu trupe militare staţionate, la fel cum se întâmplă şi în Basarabia.
Avand în vedere apropierea istorică a evenimentelor – posibile evenimente , este mai mult decât evident că unificarea nu poate avea decât modelul German.

Criza politică şi economică premize ale unificării- nemulţumirea maselor .

Criza politică şi economică mai ales din Basarabia- aşa cum a fost şi în Germania de est, va fi cel mai probabil motorul care va genera nemulţumirea de ansamblu a societăţii moldoveneşti care va conştientiza că singura cale viabilă este aceea a Europei, a occidentului , a României.
În Germania de est înainte de căderea zidului Berlinului nemulţumirile maselor erau generate de profunzimea crizei politice şi economice. Clasa politică din Germania nu întrevedea cu un an în urma soluţia de trecere la regimuri democratice şi apoi realizarea unificării. Presiunea maselor, realizarea de mitinguri organizate la care au ajuns să participe peste un milion de cetăţeni germani , a fost un factor elementar. Politicul nu putut trece peste acest lucru iar presiunea exercitată a fost atât de mare încât demolarea zidului Berlinului ia pus înfaţa unui fapt împlinit.

Acelaşi lucru este de aşteptat să se întâmple şi dinspre Basarabia, deoarece acolo cu precădere situaţia este similară cu a Germaniei de est. Să fie România prima care să ia măsuri şi să încerce forţarea desfacerii graniţelor prin ieşirea populaţiei în stradă ar putea fi interpretat de către societatea internaţională ca un atac la siguranţa statului Moldovean. Românii din Basarabia trebuie să fie cei care să îşi îndrepte atenţia către graniţele României în vederea realizarii de manifestaţii şi mai mult ca sigur că răspunsul din aceasta parte va fi mai mult decât prompt. Să nu uităm că acum media va avea un rol foarte important prin preluarea situaţiei din Basarabia, iar românii, naţionalişti în marea lor majoritate , vor răspunde chemării.

Înainte de căderea graniţelor exod din est spre vest

Înainte de a cădea zidul Berlinului foarte mulţi est germani au trecut graniţa spre vest, unde au început să se implice în viaţa social- politică a acestui stat şi să ocupe loc în administraţie. Putem vedea cu uşurinţă că acest lucru deja s-a întâmplat şi în cazul nostru, deci această premiză este deja rezolvată. Există foarte mulţi basarabeni care lucrează deja în România sau care şi-au luat cetăţenie şi se implică în viaţa publică.
Acest pas este unul foarte important, deoarece odată stabiliţi aici ei reprezintă o punte către basarabia şi ei vor avea un rol activ în participarea la evenimentele din Basarabia. Cel mai probabil aceştia vor fi cei mai energici manifestanţi .

Politicul cedează la manifestaţii

Să porneşti un astfel de eveniment poate părea puţin probabil, dar realitatea de acum câţiva ani din Basarabia a dovedit că acest lucru este posibil. Nu este nevoie de un număr mare de oameni ci de unul bine determinat, care să nu întoarcă spatele la prima reacţie a forţelor de ordine. Aceştia pot fi 10 , pot fi 100 , pot fi 1000. Deja de la 1000 în sus schimbarea este garantată, deoarece cetăşenii obişnuiţi se vor alătura acestora şi vor prinde curaj sub efectul ascunderii identităţii în marea masă a protestatarilor.

Dacă ai un grup de 10 oameni, cu greu poate reuşeşti să aduci alături încă 100, dacă însă ai un grup de 100 de oameni, având în vedere că este mai uşor să te identifici cu grupul şi să îţi pierzi identitatea, acestora li se poate alătura la început 1000 , apoi 10 000 si apoi 100 000 . Odată atinsă masa critică ( care o estimez la circa 1000) mulţimea se va solidariza cu manifestanţii.
Realizarea de presiuni prin manifestaţii de stradă va pune politicul în situaţia de a reacţiona.

Căderea zidului Berlinului  sau desfacerea graniţelor de peste Prut.

În Germania presiunea maximă a avut loc la Berlin , unde manifestanţii au început distrugerea simbolului Germaniei dezbinate. În România cel mai probabil manifestaţiile vor trebui să se desfăşoare  la graniţa dintre cele 2 tări, mai ales în zona Iaşiului. Acest lucru deoarece acest oraş este un simbol , iar desfacerea graniţelor se va face în această zonă. Să nu uităm că în Iaşi există o puternică masă de manevră reprezentată de studenţi. În general revoluţiile vor avea la bază manifestanţi energici cu vârste cuprinse între 20 si 27 de ani.

Un scenariu Posibil

Manifestaţii de stradă ale tinerilor, pe modelul celor care au avut deja loc în Basarabia. Acestora li se alătură tineri basarabeni din România. Treceri succesive prin zonele intens populate şi prin Universităţi în vederea creşterii masei. Atingerea masei critice dincolo de care lucrurile nu mai pot da înapoi. Având în vedere regimul existent în acest moment nu au loc intervenţii din parte poliţiei sau armatei. Se strigă lozinci pro unioniste; se strigă lozinci la adresa clasei politice; se strigă lozinci cu trimitere către patria mamă; se strigă lozinci către poliţie şi către armată în vederea fraternizării.

Ştirile devin deja internaţionale cu un ecou imens în România. Mase de români care fac parte din organizaţii naţionaliste şi unioniste încep manifestaţii de stradă în oraşele mari ale ţării dar cu precădere Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Braşov. La aceste manifestaţii participă puternic masa de basarabeni existentă în România.

La un moment are loc o concentrare a manifestaţiilor în zona de graniţă, cum am precizat în Iaşi. Populaţia se strânge în zona punctelor de frontieră unde încearcă străpungerea acestora. Forţele de ordine  intervin dar cu timiditate, pe măsură ce manifestanţii prind curaj, cordul de ordine se rupe şi se permite deschiderea graniţelor.

Să precizez că după cazul revoluţiei române armata şi poliţia nu va avea curajul să tragă în manifestanţi. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în Basarabia, având în vedere expunerea internaţională a unui astfel de eveniment. În România mai ales scenariul unei opoziţii a armatei la o astfel de manifestaţie este practic nul datorită faptului că ofiţerii din armată văd aducerea Basarabiei la ţara mama ca pe un scop în sine. Nu cred să existe ofiţer în armata română care să nu considere Basarabia un teritoriu de drept românesc.

Sub presiunea maselor dar şi a unei părţi din factorii politici pro unionişti parlamentul republicii Moldova va trebui să voteze o rezoluţie cu privire la  aderarea la România şi adoptarea constituţiei şi a legilor româneşti, aşa cum si estul Germaniei a adoptat automat legislaţia din Vest. Acest lucru este unul normal având în vedere faptul că populaţia României este cu mult mai mare decât cea a republicii Moldova. Ulterior si parlamentul României va ratifica o rezoluţie similară.

Ţările membre NATO şi UE nu vor putea decât să accepte ca de facto această modificare a teritoriilor româneşti. Exluderea României din aceste organisme este practic imposibilă având în vedere poziţia strategică pe care o are, numărul mare de locuitori şi potenţialul economic. Acceptarea Basarabiei ca parte intergrantă va avea mai mult ca sigur acceptul Germaniei care a trecut printr-un proces similar. Probabil Franţa, ca şi în cazul Germaniei, va impune condiţii dar nu se va pune problema ca noul stat să nu fie recunoscut internaţional.

Sursa: Basarabia-e-romania.ro