Category Archives: Cărţi

Suferintele tînărului Werther – J.W.Goethe

Suferintele tânărului Werther coperta

Cînd am auzit pentru prima dată titlul romanului am fost intrigat, însă nu într-atât încît să plec la bibliotecă să-l i-au şi să-l citesc. Dar pentru ca profesoara ne-a zis sa-l citim am foat la bibliotecă, însă nu era, de aceea l-am cumparat de la o librarie contra costului de 51 de lei. Da, e scump, însă îşi merită banii. Alexandre Dumas-fiul a spus: ,,Opera care se citeşte are prezent; cea care se reciteşte are viitor.”. Eu consider ca acest roman are viitor pentru ca merita citit si recitit. E un roman original, cu foarte multe idei care mi-au placut. Apropo acest roman a cauzat Mișcarea „Werther” (Întreaga Germanie și, ulterior, restul Europei, a fost cuprinsă de o mișcare culturală pe baza operei. Pentru a se identifica cu Werther și Charlotte, bărbații și femeile au început să afișeze culorile ținutelor cuplului principal de la bal, albastru cu galben și, respectiv, roz cu alb.) şi Efectul Werther (În 1974 sociologul David Phillips a numit „efectul Werther” fenomenul psihologic prin care procedeul de mediatizare al unei sinucideri antrenează un șir de sinucideri în populație. Percepută de către public ca „legitimizată” de către mass-media, sinuciderea devine o soluție a problemelor personale. Sinuciderile lui Marilyn Monroe în 1962 și a lui Kurt Cobain în 1994 sunt două cazuri la originea unui efect Werther.). În fine cred ca nimeni nu va regreta daca va citi acest roman.

Unele dintre fragmentele si ideile din operă care mi-au placut:

 Vorlesung aus Goethes Werther - Wilhelm Amberg

Lectură din „Werther” de Goethe, pictură în ulei de Wilhelm Amberg, 1870

  • ,,Ah, ceea ce ştiu poate şti oricine, dar inima mea e numai a mea!”
  • ,,Doamne! Asta-i soarta pe care ai dat-o oamenilor; ei nu sunt fericiti decît când îşi pierd minţile!”
  • ,,Da, sunt numai un călător, un pelerin pe acest pământ! Dar voi sunteţi altceva?”
  • ,,O, ce fiinţă e omul că se poate plînge de el însuşi!’’
  • ,,Lipsa de înţelegere si inerţia  stârnesc poate mai multe greşeli în lume decât viclenia şi răutatea. Cel puţin, acestea două din urmă sunt, hotărât, mai rare.’’
  • ,,Fiecare  copac, fiecare tufiş e un mănunchi de flori, şi-ai vrea să te prefaci într-un  cărăbuş ca să poţi găsi într-însa hrană.’’
  • ,,De câte ori nu-mi adorm cu cântece sângele răzvrătit! Fiindcă niciodată nu s-a văzut ceva mai schimbător, mai nestatornic decât inima mea.’’
  • ,,Oamenii din clasele de sus se ţin întodeauna la o rece distanţă de lumea de rând, ca şi cum ar crede că, apropiindu-se de această lume, pierd ceva. Dar sunt în acelaşi timp transfugi şi glumeţi de prost gust care simulează o apropiere pentru a face pe oamenii de jos să le simtă şi mai mult trufia.’’
  • ,,Majoritatea  oamenilor îşi  întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de dânsa. O, destin al omului!’’
  • ,,Că viaţa omului este numai un vis, asta au crezut mulţi, şi gândul acesta a început să-mi dea târcoale şi mie. Când văd limitele în care sunt îngăduite forţele active şi cercetătoare ale omului; când văd că orice activitate are de scop să procure satisfacerea nevoilor, care, şi ele, la rândul lor, n-au alt scop decât să prelungească biata noastră existentă, şi când văd că a trece cu vederea  peste anumite puncte ale investigaţiei înseamnă  numai resemnare visătoare şi că spiritul îşi zugrăveşte pereţii între care e închis cu friguri colorate şi privelişti luminoase…’’
  • ,,Zarea e ca şi viitorul! În faţa sufletului nostru stă un tot uriaş şi nelămurit în care simţirea noastră se pierde se pierde ca şi privirea, iar noi  dorim plini de ardoare să ne lăsăm cuprinşi de voluptate de un unic, mare şi splendid  sentiment. Şi când alergăm într-acolo, când acolo devine aici, totul e la fel ca mai înainte şi ne simţim săraci şi mărunţi, şi sufletul nostru tânjeşte după mângâiera care a pierit.
    Aşa şi cel mai nestatornic hoinar tânjeşte după patria lui şi găseşte în coliba lui, la pieptul soţiei sale, în mijlocul copiilor lui şi  în munca  lui pentru ei bucuria pe care a căutat-o zadarinic în lumea întreagă.’’
  • ,,Nimic nu mă supără mai mult decît atunci  când oamenii se necăjesc unii pe alţii şi mai ales când tinerii , plini de viaţă, în loc să fie cu sufletul deschis la toate bucuriile, îşi amărăsc zilele unii altora cu strâmbături şi îşi dau seama  prea târziu că timpul risipit nu se mai întoarce.’’
  • ,,Ce e pentru  inima noastră lumea fără iubire? E ca o lanternă magică fără lumină! Îndată ce pui lampa înăuntru , pe peretele alb  apar imaginile colorate! Şi chiar dacă n-ar fi nimic altceva decât asta, decât nişte fantome trecătoare, şi tot am fi fericiţi când stăm ca nişte copii în faţa lor şi ne desfătăm  cu apariţiie acestea minunate.’’
  • ,,Aş putea să duc viaţa cea mai bună şi cea mai fericită dacă n-aş fi un nebun.’’
  • ,,Cât de adevărat e că inima noastră îşi plăsmuieşte singură fericirea.’’
  • ,,Ştiu că toţi oamenii extraordinari, care au făcut ceva în aparenţă imposibil, au fost defăimaţi întodeauna şi socotiţi drept beţivi şi nebuni.’’
  • ,,Când ne lipsim nouă însuşi, totul ne lipseşte.’’
  • ,,O, frate!… putem noi oare să părăsim fructele  coapte, să le lăsăm să putrezească  fără să le  gustăm?’’
  • ,,Oamenii aceştea îşi fac dificultăţi lor înşuşi şi altora; totuşi, spunea el,  totuşi, spunea el, trebuie să te resemnezi, ca un călător care trebuie  să treacă peste un munte; desigur, dacă n-ar fi muntele, drumul ar fi mai uşor şi mai scurt. Dar n-ai ce face, îl ai în faţă şi trebuie să-l treci.’’

P.S. Informaţii suplimentare despre roman le gasiţi aici.
Informaţii despre scriitor le gasiţi aici.

Anunțuri

Suntem ceea ce citim?

Biblioteca mea

Cei care se identifică cu personajele imaginare din cărţile pe care le citesc au tendinţa de a adopta, în mod inconştient, comportamentul acestora, susţine un studiu recent.

Procesul spun cercetătorii de la Ohio State University, ţine de un fenomen psihologic numitexperience-taking.

Cititorii împătimiţi au tendinţa de a adopta gândurile, sentimentele, convingerile şi reacţiile unor personaje; când, în cursul lecturii, „se pierd” în lumea unui personaj de ficţiune, au tendinţa de a-şi modifica propriile comportamente şi idei pentru a se potrivi cu cele ale personajului.

Autorii studiului au realizat 6 teste pe un grup de aproximativ 500 de participanţi, iar rezultatele au arătat că naraţiunile la persoana întâi pot modifica temporar modul în care cititorii văd lumea, pe ei înşişi şi alte grupuri sociale.

De exemplu, cercetătorii au constatat că acei lectori care se identificaseră cu un personaj ce depăşea toate obstacolele pentru a ajunge să-şi exprime votul erau semnificativ mai dispuşi să voteze ei înşişi, în cadrul unor alegeri reale, câteva zile mai târziu.

S-a constatat, de asemenea, că, atunci când era vorba despre un personaj aparţinând unui grup diferit de cel din care făceau parte cititorii, momentul în care era dezvăluită apartenenţa la grup avea mare importanţă pentru modul în care cititorii se raportau la personaj. Dacă dezvăluirea apartenenţei avea loc devreme în cursul naraţiunii, cititorii percepeau mai acut diferenţele dintre ei şi personaj şi le era mai greu să se identifice cu acesta.

Astfel, un test realizat cu participarea a 70 de bărbaţi heterosexuali, care au citit o povestire despre un student homosexual, a arătat cât de mult conta momentul în care era dezvăluită orientarea sexuală a personajului. În cazul în care cititorii aflau mai târziu că personajul era homosexual, erau înclinaţi să adopte o atitudine mai favorabilă faţă de homosexuali şi gândeau mai puţin stereotip despre aceştia, fiind mai puţin înclinaţi să considere personajul drept efeminat şi emotiv, spre deosebire de cei care citiseră varianta în care aflau de timpuriu că studentul era homosexual.

Şi mediul în care are loc lectura joacă un rol, au descoperit cercetătorii: unora dintre participanţi li s-a cerut să citească într-o incintă cu pereţi de oglindă şi s-a constatat că aceştia era mai puţin afectaţi de fenomenul experience-taking.

Spre deosebire de lectura unei cărţi, a privi un film nu cere spectatorilor să participe altfel decât ca simpli privitori, limitând capacitatea acestora de a se imagina în pielea personajelor.

Specialiştii au explicat că fenomenul poate avea implicaţii importante: dacă oamenii pot fi făcuţi să se identifice cu diferite personaje în acest mod, acest lucru le-ar putea lărgi orizontul, ajutându-i să se raporteze la alte grupuri sociale într-un mod în care altminteri nu ar putea-o face.

Sursa: Mail Online


SALONUL INTERNATIONAL DE CARTE PENTRU COPII SI TINERET 2012

SALONUL INTERNATIONAL DE CARTE PENTRU COPII SI TINERET 2012

Astăzi (26 aprilie) , la Centrul Internaţional de Expoziţii MOLDEXPO, în Pavilionul 3, a avut loc inaugurarea Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret ediţia a XVI-a.

La ediţia curentă participă peste 166 edituri din 11 ţări: Republica Moldova, România, Franţa, Germania, Suedia, China, Federaţia Rusă, Ucraina, Polonia, Azerbaidjan, Portugalia. Vor fi expuse circa 15000 titluri şi lansate peste 89 de titluri de carte.

Informaţii despre organizatorii, regulamentul, participanţii, programul şi sponsorii salonului găsiţi aici.


Noaptea e ziua sufletului

Noaptea sau ziua
 
,,- Minunat! striga Burdea, rizind din toata inima cu glasul lui subtire. Ai dreptate!… Asa ne petreceam noi viata: ziua dormeam imbracati, adica nedezbracati, cum zici d-ta, iara noptile ne plimbam,ori stateam prin cafenele daca timpul era urit. Dar nici ca se poate altfel, urma el asezat. Ziua e urita, zgomotoasa, plina de intimplari,care ne abat de la noi insine: in amurgul serii incepe viata sa aiba farmec.
– Bine, grai dinsa, dar noaptea e lasata de Dumnezeu pentru ca omul sa se odihneasca si sa-si intremeze puterile pentru munca zilei de miine.
– Prostii! intimpina el aprinzindu-se. Nu se poate prostie mai mare decit sa petreci dormind partea cea mai frumoasa a vietii. Uite acum ce liniste, ce racoare, ce lumina tainica si blinda: nu te simti ademenita sa stai pina in zori de zi? n-ar fi oare pacat sa dormi?
Persida, crescuta sub purtarea de grija a maichii Aegidiei, nu stia ce sa raspunda, era insa tare in credinta ca el n-are dreptate.
– Ma simt, raspunse ea, ademenita, dara ar fi pacat sa stau toata noaptea, fiindca miine n-as fi buna de nimic.
– Prostie! striga iar Burdea, care nu putea suferi pareri deosebite de ale lui si se simtea nenorocit daca nu reusea sa convinga si pe altii cum el era convins.
– Domnisoara, urma el in ton dascalesc, admiti d-taca in om sunt doua fiinte, una trupeasca si alta sufleteasca?
– Asa cred.
-Crezi fiindca ti s-a spus, ori te-ai gindit asupra lucrului?
– Nu pot sa-mi dau seama, raspunse ea cu sfiala, nu mi-am pus inca intrebarea, dar simt ca altfel n-as putea sa inteleg lucrurile.
– Prea bine! zise el multumit. Atit mi-e destul ca sa vad ca te-ai gindit. Te rog acum sa-mi spui: cine trebuie sa stapineasca viata mea: trupul meu? ori sufletul meu?
– Fara indoiala ca sufletul.
– Dar daca el e mai slab decit trupul?
– Trebuie sa vrei, raspunse ea strimtorata.
– De! grai el rizind, multe o fi voind omul, dar putine poate. Domnisoara, urma iar dascaleste, dimineata, dupa o noapte bine dormita, trupul e intremat si tare,el vrea sa alerge, sa lucreze, sa se hraneasca, sa se mistuiasca, sa aiba multumiri, si degeaba vei fi voind d-ta altfel, caci el te stapineste si te poarta dupa pornirile lui. Pe inserate, insa, dupa ce trupul s-a obosit, incepe sufletul sase ridice deasupra, si noaptea e ziua sufletului, pe care lumina soarelui il intuneca.Acum ne simtim mai usori, mai fara de grija, ca scapati din o grearobie, si noptile petrecem clipele de veselie, noptile avem cele mai placute ceasuri din viata noastra. Si daca e adevarat ca ziua dupa o noapte nedormita suntem obositi, cu atit mai bine, caci repaosul nu-l cere sufletul, ci trupul cel netrebnic. Eori nu asa?
Persida era invinsa, dar firea n-o ierta sa se si dea invinsa. El nu putea sa aiba dreptate, si chiar dac-ar fi avut, nu putea dinsa sa recunoasca c-o are.”
 
Fragment extras din romanul ,,Mara” (capitolul 11) de Ioan Slavici

10 cărți care merită citite

Cărţi

1. Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas

2. Seria Amurg de Stephenie Meyer

3. Pustiirea/Treptele infernului de Ion Moraru

4. Basarabii de Petre Demescu Popescu

5. Diavolul este politic corect de Savatie Baştovoi

6. Jennie Gerhardt de Theodore Dreiser

7. La răscruce de vânturi de Emily Bronte

8. Declaraţie de dragoste de George Şovu

9. Dama cu camelii de Alexandre Dumas fiul

10. Eugenie Grandet de Honore de Balzac


Zori de zi, al patrulea volum din seria de succes Amurg de Stephenie Meyer

Zori de zi, al patrulea volum din seria de succes Amurg de Stephenie Meyer

Zori de zi este un roman despre vampiri pentru tineri, scris de autoarea Stephenie Meyer și publicat pentru prima oară în SUA în 2008. Este al patrulea și ultimul roman din seria Amurg, și este împărțit în trei „cărți” sau secțiuni, prima și a treia carte fiind povestite din punctul de vedere al protagonistei Bella Swan, iar a doua fiind istorisită din punctul de vedere al lui Jacob Black.

Romanul a vândut 1.3 milioane de exemplare în primele 24 de ore de la lansare, stabilind astfel un record pentru editura Hachette Book Group USA.

Fragmente care mi-au placut:

Jacob

  • Am fugit de el, chinuindu-ma fosrte tare sa nu ma gindesc la ce urma sa fac. Am inceput in schimb sa ma concentrez pe amintirea lunilor lungi cind am fost doar lup, lasind umanitatea din mine sa singereze pina cind am devenit mai degraba animal decit om. Traiam in prezent, mincam cind imi era foame, dormeam cind eram obosit, beam cind imi era sete si alergam – doar ca sa alerg. Dorinte simple, raspunsuri simple la aceste dorinte. Durerea lua forme suportabile. Durerea cauzata de foame. Durerea cauzata de gheata sub labe. Durerea provocata de ghearele zgirîiate cind cina se impotrivea. Fiecare durere avea un raspuns simplu, o actiune precisa de incetare a durerii.
    Nu ca atunci cind eram om.
  • Mi-am scrisnit dintii. Deci ea avea voie sa se sinicida pentru un monstru, dar eu nu aveam  voie sa pierd citeva nopti de somn ca sa ma uit la ea cum o face?
  • Nu se auzi nimic timp de un minut. Simteam cum se uita cineva urit la mine si am stiut cine era. Planuisem sa plec si sa trag un pui de somn, insa ocazia de a-i strica dimineata lui Rosalie parea prea buna ca s-o scap.

Bella

  • Intunericul a venit peste ochii mei mai puternic decat inainte. Ca un văl care ma orbea, ferm si rapid. Imi acoperea nu numai ochii ci si tot corpul cu o greutate sfasietoare. Era extenuant sa ma lupt impotriva lui. Stiam ca era asa de usor sa cedez. Sa las intunericul  sa ma traga in jos, jos, jos, intr-un loc in care nu mai era durere si constiinta, si nu mai erau griji si nu mai era frica.
    Daca era doar dupa mine, nu mai eram in stare sa ma lupt mult timp. Eram numai un om cu nu mai multa putere decat una obisnuita, umana. Am incercat sa tin pasul cu supernaturalul prea mult, exact cum a spus si Jacob.
    Dar asta nu era numai despre mine.
    Daca faceam lucrul cel mai usor acum, sa las nimicul intunecat sa ma stearga, aveam sai ranesc pe ei.
    Edward. Edward. Viata mea si a lui erau rasucite intr-un singur sirag. Tai unul, si ii tai pe amandoi. Daca el ar fi plecat, nu as fi putut trai. Daca eu as fi plecat, nici el nu ar fi putut sa supravietuiasca. O lume fara Edward parea complet fara rost. Edward trebuia sa existe. Jacob – care mi-a spus adio de atatea ori dar care se intorcea atunci cand aveam nevoie de el. Jacob, pe care l-am ranit de atatea ori ca parea crima. Sa-l ranesc in continuare, in cel mai rau fel posibil? A stat alaturi de mine, in ciuda tuturor. Acum tot ce imi cerea era sa stau alaturi de el.
    Dar aici era asa de intuneric ca nu puteam vedea fata niciunuia. Nimic nu parea real. Asta o facea si mai greu de indurat.
  • – Ai tinut secrete fata de mine, l-am acuzat cu o voce melodioasa, mijind putin ochii.
    El rise, radiind de usurare ca se terminase totul – frica, durerea, nesiguranta, asteptarea, toate astea erau in urma noastra acum.
    – Era cumva necesar atunci, imi reaminti el. Acum e rindul tau sa ai grija cu mine.
    Rise din nou.
  • Nu am putut sa-mi iau ochii de pe Renesmee si sa vad ce expresie are.
    Parea perfecta, absolut sanatoasa. Pielea ei stralucea ca si cum era o lumina pe pielea ei de alabastru; culoarea pe care o avea in obraji era ca niste petale de trandafir. Nu era nimic in neregula cu asa o frumusete radianta. Normal ca nu era nimic periculos in viata ei inafara de mama ei. Nu?
  • Ma trase dupa el. Am tinut pasul cu usurinta. Nu-mi era teama ca as putea lovi un copac; copacul ar fi avut de suferit.
  • A doua noastra luna de miere nu a fost ca prima.
    Perioada petrecuta pe insula fusese apogeul vietii mele de om. Punctul ei culminant. Fusesem atit de pregatita sa imi prelungesc viata mea de om doar ca sa mai pastrez inca putin ceea ce traiam cu el. Pentru ca puterea fizica nu avea sa mai fie la fel vreodata.
    Dar, dupa o zi precum cea de azi, ar fi trebuit sa ghicesc ca va fi mai buna.
    Il puteam aprecia cu adevarat acum – puteam sa vad liniile perfecte ale fetei lui, corpul lui zvelt si fara cusur – cu ochii mei mai puternici, fiecare unghi si fiecare parte a lui. Ii puteam gusta aromapura si viepe limba mea siputeam simti matasea incredibila a pielii lui de mramura sub degetele mele sensibile.
    Iar pielea mea eraatit de sensibila sub mîinile lui!
  • Nu era tocmaiun sarut in fuga si reactile mele salbatice de vampir ma luara din nou prin surprindere. Buzele lui Edward erau ca o injectie cu un drog, direct in sistemul meu nervos. Imi doream instantaneu mai mult. A fost nevoie de toata concentrarea ca sa imi amintesc de bebelusul din bratele mele.
  • Mi-am muscat buzele. Mi se parea ciudat. Noii mei dinti erau mai ascutiti pe pielea mea de granit, decit fusesera vechii mei dinti, pe buzele mele moi, de om.
    Era un sentiment ciudat – nu surprinzator, presupun, pentru ca totul mi se parea acum ciudat – ca sunt buna la ceva in mod natural. Ca om, nu am fost niciodata cea mai buna la ceva. a fost bina cand am avut de aface cu Renee, dar probabil ca ar fi reusit mai multi oameni; Phil parea ca se descurca. Eram un elev destul de bun, dar niciodata cea mai buna din clasa.
  • Evident, eram scoasa din discutie daca venea vorba de ceva in atletism. Nimic artistic sau muzical, niciun talent deosebit. Nimeni niciodata nu mi-a dat un trofeu pentru ca am citit carti. Dupa optsprezece ani de mediocritate, eram destul de suparata ca eram comuna. Acum am realizat ca renuntasem sa ma mai gandesc la stralucire sau altceva. Faceam ce puteam eu mai bine cu ceea ce aveam, si nu am fost prea potrivita in lumea mea.
    Asta era ceva intr-adevar diferit. Acum eram incantatoare – pentru ei cat si pentru mine.
    Era ca si cum am fost nascuta sa fiu vampir. Ideea ma facea sa rad dar ma si facea sa imi doresc
    sa cant. Mi-am gasit adevaratul loc in lume, locul in care ma potriveam, locul in care straluceam.
  • Peste putin mai mult de o luna ….
    Atunci, aceasta era limita? Am avut parte de mai multa fericire decat majoritatea oamenilor. Era cumva o lege in lume care cerea parti egale de fericire si de mizerie? Oare fericirea mea inclina prea mult balanta? Au fost aceste patru luni tot ce puteam avea?

Eclipsa, al treilea volum din seria de succes Amurg de Stephenie Meyer

Stephanie meyer

Eclipsa este un roman despre vampiri pentru tineri, scris de autoarea Stephenie Meyer, fiind publicat pentru prima oară în SUA în 2007. Este a treia carte din seria Amurg, și a vândut mai bine de 150.000 de exemplare în primele 24 de ore de la lansare.Cartea a apărut în Statele Unite pe 7 august 2007.

Fragmente care mi-au placut:

  • – Te rog, pentru mine. Te rog sa te straduiesti  sa eviti pericolele. O sa fac tot ce-mi sta in putinta, dar ti-as fi recunoscator daca m-ai ajuta si tu un pic.
    – O sa ma straduiesc, am murmurat eu.
    – Tu chiar ai ideie cit de importanta esti tu pentru mine? Stii cumva cit de mult te iubesc? Ma strinse la pieptul lui tare, tinundu-mi capul sub barbia lui.
    Mi-am apasat buzele pe gitul lui rece ca gheata.
    – Stiu cit de mult te iubesc eu pe tine, am raspuns eu.
    – Compari un copac mic cu o padure intreaga.
  • Am zimbit. Imaginea cu Edward si Alice jucind sah era una dintre cele mai amuzante lucruri pe care le vazusem vreodata. Stateau acolo aproape nemiscati uitindu-se la tabla, in timp ce Alice  prevedea miscarile pe care le va face el, iar el se uita in mintea ei si vedea ce miscari avea sa faca ea. Marea parte din joc se dadea in mintile lor; cred ca mutasera fiecare cite doi pioni cind Alice si-a doborit brusc regele si s-a dat batuta. Durase doar trei minute.
  • – E ceva… ciudat in legatura cu felul cum va manifestati dragostea, murmura ea cun fruntea incruntata deasupra ochilor ingrijorati. Privirea lui e atit de… protectoare. Ca si cum din clipa in clipa ar urma sa se arunce in fata unui glont sa te salveze sau ceva de genul asta.
    Am ris, desi nu eram in stare sa ma uit in ochii ei.
    – Si acesta e un lucru rau?
    – Nu. Se incrunta straduindu-se sa-si aleaga cuvintele potrivite. Este doar… diferit.  Sentimentele lui fata de tine sunt foarte intense… si foarte grijulii. Simt ca nu inteleg cu adevarat relatia voastra. Ca si cum ar fi un secret care-mi scapa…
    – Eu cred ca fabulezi, mama, am spus eu repede, facind eforturi sa vorbesc pe un ton linistit. Am simtit o agitatie in stomag. Uitasem cit de multe vedea mama mea. Imaginatia ei simpla aupra lucrurilor patrundea prin toate aparentele  si ajungea direct la adevarul lucrurilor. Nu a deranjase lucrul acesta pina acum. Pina in acest moment nu avusesem nici un secret pe care sa nu i-l pot spune.
    – Si  nu e doar el, zise ea aproape pe un ton de sucuza. As vrea sa poti vedea cum te misti in jurul lui.
    – Ce vrei sa spui?
    – Felul in care te misti – te orientezi in jurul lui fara ca macar sa te gindesti la asta. Cind se misca el, chiar si putin iti ajustezi pozitia in acelasi timp. Ca niste magneti… sau gravitatia. Esti ca un satelit sau ceva asemanator. Nu am mai vazutniciodata asa ceva.
  • In tacerea ca de mormint, intuitia mea a pus brusc toate piesele de puzzle la un loc.
    Ceva ce Edward nu voia sa stiu.
    Ceva ce Jacob nu mi-ar fi ascuns.
    Ceva ce i-a adus si pe cei din familia Cullen, si pe lupi in padure, miscindu-se periculos de aproape unii de altii.
    Ceva ce l-ar face pe Edward sa insiste sa zbor in celalalt capat al tarii.
    Ceva ce vazuse Alice saptamina trecuta – o viziune despre care Edward ma mintise.
    Ceva ce asteptam oricum. Ceva ce stiam ca se va intimpla din nou, la fel de mult cum mi-as fi dorit sa nu se intimple. Nu avea sa se termine niciodata, nu?
  • Viata mea arata foarte mult ca un joc de zaruri – oare la urmatoarea aruncare a zarurilor va iesi dubla?
  • Am simtit cum mi se intinde incet un zimbet pe fata.
    – Deci.. nu e ca si cum te temi ca… nu ma vei placea la fel de mult cind cind voi fi diferita – cind nu voi mai fi moale si calda si nu voi mai mirosi la fel? Tu chiar vrei sa ma tii linga tine omdoferent cum ma transform?
    Edward pufni.
    – Tu-ti faceai griji ca nu te voi mai placea? Vru el sa stie. Apoi, inainte sa apuc sa-i raspund, inceput sa rida. Bella , pentru o persoana atit de intuitiva, pricepi atit de greu unele lucruri!
    Stiam ca i se va parea o prostie, dar eu ma simtesam usurata. Daca intradevar ma voia, puteam sa trec peste tot restul… cumva. Cuvintul egoist imi suna brusc ca unul frumos.
    – nu cred ca-ti dai seama cit de usor va fi pentru mine, Bella, spuse el inca amuzat, atunci cind nu va mai trebui  sa ma concentrez tot timpul sa nu te ucid. Sunt, in mod sigur, lucruri care-mi vor lipsi. Ca de exemplu acesta…
    Se uita in ochii mei si-mi mingîie obrazul, si am simtit cum mi se ridica singele in obraji. Rise cu blindete.
    – Si sunetul inimii tale, continua el mai serios, dar tot zimbind discret.  Este cel mai important sunet din lumea mea. M-am obisnuit atit de mult cu el acum , incit as putea jura ca-l aud de la kilometri intregi distanta. Dar nimic din toate acestea nu conteaza. Asta, spuse el,  Luindu-mi fata in mini. Tu vei fi mereu Bella mea, doar ca vei trai vesnic.
    Am oftat si am inchis ochii multumita, odihnindu-ma acolo in bratele lui.