Suntem ceea ce citim?

Biblioteca mea

Cei care se identifică cu personajele imaginare din cărţile pe care le citesc au tendinţa de a adopta, în mod inconştient, comportamentul acestora, susţine un studiu recent.

Procesul spun cercetătorii de la Ohio State University, ţine de un fenomen psihologic numitexperience-taking.

Cititorii împătimiţi au tendinţa de a adopta gândurile, sentimentele, convingerile şi reacţiile unor personaje; când, în cursul lecturii, „se pierd” în lumea unui personaj de ficţiune, au tendinţa de a-şi modifica propriile comportamente şi idei pentru a se potrivi cu cele ale personajului.

Autorii studiului au realizat 6 teste pe un grup de aproximativ 500 de participanţi, iar rezultatele au arătat că naraţiunile la persoana întâi pot modifica temporar modul în care cititorii văd lumea, pe ei înşişi şi alte grupuri sociale.

De exemplu, cercetătorii au constatat că acei lectori care se identificaseră cu un personaj ce depăşea toate obstacolele pentru a ajunge să-şi exprime votul erau semnificativ mai dispuşi să voteze ei înşişi, în cadrul unor alegeri reale, câteva zile mai târziu.

S-a constatat, de asemenea, că, atunci când era vorba despre un personaj aparţinând unui grup diferit de cel din care făceau parte cititorii, momentul în care era dezvăluită apartenenţa la grup avea mare importanţă pentru modul în care cititorii se raportau la personaj. Dacă dezvăluirea apartenenţei avea loc devreme în cursul naraţiunii, cititorii percepeau mai acut diferenţele dintre ei şi personaj şi le era mai greu să se identifice cu acesta.

Astfel, un test realizat cu participarea a 70 de bărbaţi heterosexuali, care au citit o povestire despre un student homosexual, a arătat cât de mult conta momentul în care era dezvăluită orientarea sexuală a personajului. În cazul în care cititorii aflau mai târziu că personajul era homosexual, erau înclinaţi să adopte o atitudine mai favorabilă faţă de homosexuali şi gândeau mai puţin stereotip despre aceştia, fiind mai puţin înclinaţi să considere personajul drept efeminat şi emotiv, spre deosebire de cei care citiseră varianta în care aflau de timpuriu că studentul era homosexual.

Şi mediul în care are loc lectura joacă un rol, au descoperit cercetătorii: unora dintre participanţi li s-a cerut să citească într-o incintă cu pereţi de oglindă şi s-a constatat că aceştia era mai puţin afectaţi de fenomenul experience-taking.

Spre deosebire de lectura unei cărţi, a privi un film nu cere spectatorilor să participe altfel decât ca simpli privitori, limitând capacitatea acestora de a se imagina în pielea personajelor.

Specialiştii au explicat că fenomenul poate avea implicaţii importante: dacă oamenii pot fi făcuţi să se identifice cu diferite personaje în acest mod, acest lucru le-ar putea lărgi orizontul, ajutându-i să se raporteze la alte grupuri sociale într-un mod în care altminteri nu ar putea-o face.

Sursa: Mail Online


SALONUL INTERNATIONAL DE CARTE PENTRU COPII SI TINERET 2012

SALONUL INTERNATIONAL DE CARTE PENTRU COPII SI TINERET 2012

Astăzi (26 aprilie) , la Centrul Internaţional de Expoziţii MOLDEXPO, în Pavilionul 3, a avut loc inaugurarea Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret ediţia a XVI-a.

La ediţia curentă participă peste 166 edituri din 11 ţări: Republica Moldova, România, Franţa, Germania, Suedia, China, Federaţia Rusă, Ucraina, Polonia, Azerbaidjan, Portugalia. Vor fi expuse circa 15000 titluri şi lansate peste 89 de titluri de carte.

Informaţii despre organizatorii, regulamentul, participanţii, programul şi sponsorii salonului găsiţi aici.


Violenţa îmbătrâneşte copiii cu 10 ani, modificându-le ADN-ul

Violenţa îmbătrâneşte copiii

O vorbă din bătrâni spune că munca grea ne îmbătrâneşte înainte de timp. Acum, un nou studiu arată că expunerea la violenţă poate provoca schimbări în ADN ce conduc la o îmbătrânire prematură a copiilor cu 7 – 10 ani.

Cercetarea publicată în jurnalul Molecular Psychiatry arată că violenţa nu lasă urme doar pe corpurile copiilor, ci şi în interiorul lor, modificându-le ADN-ul.

Oamenii de ştiinţă au studiat extremităţile cromozomilor, unde se găsesc telomerele, structuri speciale de ADN ce au rolul de a proteja cromozomii (asemănându-se cu structurile de plastic ce se găsesc la capetele şireturilor). Telomerele se scurtează cu ocazia fiecărei diviziuni a celulelor, până când nu semai pot diviza şi mor.

Specialiştii au identificat mai mulţi factori ce duc la scurtarea telomerelor, printre care se numără fumatul, radiaţia şi factori de stres psihologic precum maltratarea în copilărie sau îngrijirea uneipersoane bolnave cronic.

Noua cercetare a examinat dacă expunerea la violenţă poate face ca telomerele copiilor să se scurteze mai repede decât în mod normal. Oamenii de ştiinţă au intervievat mamele a 236 de copii în vârstă de 5, 7 şi 10 ani, întrebându-i dacă tinerii au fost martori la incidente de violenţă domestică între mamă şi partener, dacă au fost maltrataţi de către un adult sau dacă au fost expuşi agresiunilor din partea altor copii. Apoi, cercetătorii au măsurat telomerele copiilor la vârsta de 5 ani şi la vârsta de 10 ani.

Idan Shalev, conducătorul studiului, a descoperit că telomerele copiilor expuşi la două tipuri de violenţă s-au scurtat mai rapid, ceea ce înseamnă că aceşti copii vor dezvolta afecţiuni tipice îmbătrânirii, precum atacuri de cord sau pierderea memoriei, cu 7-10 ani mai devreme decât ceilalţi copii.

Studiul pare să confirme concluzia rezultată din mai multe cercetări recente: dificultăţile din copilărie îşi lasă amprenta în cromozomi, afectând victimele de-a lungul întregii vieţi.

Într-un studiu din 2011 efectuat de specialişti de la Şcoala Medicală Harvard asupra copiilor din România s-a observat că cei care copilăriseră în orfelinate prezentau telomere mai scurte decât copii care avuseseră parte de asistenţă maternală.

„Ştim că stresul este nociv. Acest studiu arată mecanismul prin care acest tip de stres pătrunde în gene”, a explicat Nathan Fox, profesor la Universitatea din Maryland.

Sursa: Descopera.ro


Unirea Basarabiei cu România

Marşul Unirii 25 martie/27martie

În frunte cu Partidul Național Moldovenesc, creat în martie 1917, Basarabia a rezistat tendințelor Ucrainei de a o anexa, în contextul haosului total dinRusia revoluționară. În octombrie 1917, la Chișinău are loc Congresul Ostașilor Moldoveni care proclamă „autonomia teritorială și politică a Basarabiei” și decide crearea Sfatului Țării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă este încredințată Consiliului Directorilor Generali, în frunte cu Ion Inculeț. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse.

Pentru a opri anarhia militară din BasarabiaConsiliul Directorilor Generali apelează la guvernul român, care trimite trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România, sechestrându-i tezaurul. La 24 ianuarie 1918Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918.

     Actul Unirii

Votat de Sfatul Țării
La 27 Martie St. V. 1918
În numele poporului Basarabiei. Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România
de-a pururi și totdeauna!
Președintele Sfatului Țării
Ion Inculeț;
Vice-președinte,
Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Țării,
I. Buzdugan

Sărbătoarea Unirii


Astăzi am sărbătorit  94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România!

Astăzi am demonstrat că noi, uninoştii, suntem puternici şi uniţi şi că nu ne e frică de comunişti, am demonstrat că vom lupta pînă la urmă pentru unire!

Astăzi am sărbătorit 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, peste câţiva ani vom sărbători Unirea Republicii Moldova cu România!


25 martie 2012

Actul Unirii Basarabiei cu România (27 martie 1918)

An de an, noi,  românii basarabeni sărbătorim la Chișinău ziua de 27 martie 1918 (ziua Unirii Basarabiei cu România) cu drapele tricolore, cântând și arătând dragostea față de Țara-Mamă. Anul acesta, mai mulți ca oricând, trebuie să demonstrăm lumii întregi că noi nu ne-am uitat originea.
În 2012 sărbătoarea va avea loc duminică, 25 martie, sub forma unui marș, pornit la ora 16.00 din fata Academiei de Ştiinţe a Moldovei (vis-a-vis de hotelul Naţional), continuat pe bulevardul Ştefan cel Mare cu diferite acţiuni precum hora unirii şi încheiat printr-un concert în scuarul Teatrului de Operă și Balet.
Toţi doritorii de a participa la manifestaţie sunt rugaţi să aducă cu ei drapele tricolore!
Mai multe detalii găsiţi aici.
Unirea o facem noi!!! 


Noaptea e ziua sufletului

Noaptea sau ziua
 
,,- Minunat! striga Burdea, rizind din toata inima cu glasul lui subtire. Ai dreptate!… Asa ne petreceam noi viata: ziua dormeam imbracati, adica nedezbracati, cum zici d-ta, iara noptile ne plimbam,ori stateam prin cafenele daca timpul era urit. Dar nici ca se poate altfel, urma el asezat. Ziua e urita, zgomotoasa, plina de intimplari,care ne abat de la noi insine: in amurgul serii incepe viata sa aiba farmec.
– Bine, grai dinsa, dar noaptea e lasata de Dumnezeu pentru ca omul sa se odihneasca si sa-si intremeze puterile pentru munca zilei de miine.
– Prostii! intimpina el aprinzindu-se. Nu se poate prostie mai mare decit sa petreci dormind partea cea mai frumoasa a vietii. Uite acum ce liniste, ce racoare, ce lumina tainica si blinda: nu te simti ademenita sa stai pina in zori de zi? n-ar fi oare pacat sa dormi?
Persida, crescuta sub purtarea de grija a maichii Aegidiei, nu stia ce sa raspunda, era insa tare in credinta ca el n-are dreptate.
– Ma simt, raspunse ea, ademenita, dara ar fi pacat sa stau toata noaptea, fiindca miine n-as fi buna de nimic.
– Prostie! striga iar Burdea, care nu putea suferi pareri deosebite de ale lui si se simtea nenorocit daca nu reusea sa convinga si pe altii cum el era convins.
– Domnisoara, urma el in ton dascalesc, admiti d-taca in om sunt doua fiinte, una trupeasca si alta sufleteasca?
– Asa cred.
-Crezi fiindca ti s-a spus, ori te-ai gindit asupra lucrului?
– Nu pot sa-mi dau seama, raspunse ea cu sfiala, nu mi-am pus inca intrebarea, dar simt ca altfel n-as putea sa inteleg lucrurile.
– Prea bine! zise el multumit. Atit mi-e destul ca sa vad ca te-ai gindit. Te rog acum sa-mi spui: cine trebuie sa stapineasca viata mea: trupul meu? ori sufletul meu?
– Fara indoiala ca sufletul.
– Dar daca el e mai slab decit trupul?
– Trebuie sa vrei, raspunse ea strimtorata.
– De! grai el rizind, multe o fi voind omul, dar putine poate. Domnisoara, urma iar dascaleste, dimineata, dupa o noapte bine dormita, trupul e intremat si tare,el vrea sa alerge, sa lucreze, sa se hraneasca, sa se mistuiasca, sa aiba multumiri, si degeaba vei fi voind d-ta altfel, caci el te stapineste si te poarta dupa pornirile lui. Pe inserate, insa, dupa ce trupul s-a obosit, incepe sufletul sase ridice deasupra, si noaptea e ziua sufletului, pe care lumina soarelui il intuneca.Acum ne simtim mai usori, mai fara de grija, ca scapati din o grearobie, si noptile petrecem clipele de veselie, noptile avem cele mai placute ceasuri din viata noastra. Si daca e adevarat ca ziua dupa o noapte nedormita suntem obositi, cu atit mai bine, caci repaosul nu-l cere sufletul, ci trupul cel netrebnic. Eori nu asa?
Persida era invinsa, dar firea n-o ierta sa se si dea invinsa. El nu putea sa aiba dreptate, si chiar dac-ar fi avut, nu putea dinsa sa recunoasca c-o are.”
 
Fragment extras din romanul ,,Mara” (capitolul 11) de Ioan Slavici