Deseori am dorinta de a fugi de aici, de a uita totul. Să fiu într-un loc singur, să nu mă gîndesc la nimic. Da, uneori simt nevoia singurataţii, dar prea multa singuratate mă adînceşte şi mai mult în depresie. Am încercat sa scap din aceasta capcana pe care mi-am creat-o singur. Am gasit doar o singura solutie, alergarea. Tata crede ca alerg în fiecare seara pentru a avea muschi mai mari, pe cind eu alerg ca sa uit de tot. Cînd alerg sunt fericit, am citit undeva despre extazul alergatorului. Iata cum definesc si explica cercetatorii acest fenomen:
”Efortul fizic prelungit creează un efect interesant, pe care practicanţii unor metode spirituale le obţin şi după ani de exerciţiu; „extazul”. Oamenii de ştiinţă au numit acest efect „extazul alergătorului”. Efortul prelungit înterupe fluxul gândurilor negre în cazul special al depresiei. După 30 de minute de jogging, în care practicanţii depun un efort susţinut, intră într-o stare în care gândurile lor devin pozitive în mod spontan. Ei pierd conştienţa obişnuită de sine şi se lasă ghidaţi de ritmul efortului pe care îl fac. Este interesant că acest tip de efort dă dependenţă tocmai pentru că omul intră în stare de extaz şi, pentru a obţine din nou starea, el… aleargă din nou.”. Nu stiu pe cît de adevarat este acest studiu, dar de un lucru sunt sigur, cind alerg seara sunt fericit. Uit de tot, nu mă mai gîndesc la nimic. Practic jogging-ul de doi ani. Cred ca e adevarat ca joggingul creeaza dependenta, daca primesti placere de la alergare, vei dori din nou sa simti aceasta placere. Eu pot sa spun ca sunt dependent, dar e o dependenta placuta. Jogging-ul e solutia ideala de a scapa de depresie si de a-ti imbunatati sanatatea. Acum e ora 20:20, stiu ca trebuie sa termin mai repede acest articol pentru ca peste 10 minute plec sa alerg, plec sa uit totul, plec sa simt iarasi aceasta placere.
P.S. Mai multe informatii despre extazul alergatorului găsiţi aici. Eu v-aş recomanda sa cititi si articolul de aici.
Rafaello 