Zori de zi este un roman despre vampiri pentru tineri, scris de autoarea Stephenie Meyer și publicat pentru prima oară în SUA în 2008. Este al patrulea și ultimul roman din seria Amurg, și este împărțit în trei „cărți” sau secțiuni, prima și a treia carte fiind povestite din punctul de vedere al protagonistei Bella Swan, iar a doua fiind istorisită din punctul de vedere al lui Jacob Black.
Romanul a vândut 1.3 milioane de exemplare în primele 24 de ore de la lansare, stabilind astfel un record pentru editura Hachette Book Group USA.
Fragmente care mi-au placut:
Jacob
Am fugit de el, chinuindu-ma fosrte tare sa nu ma gindesc la ce urma sa fac. Am inceput in schimb sa ma concentrez pe amintirea lunilor lungi cind am fost doar lup, lasind umanitatea din mine sa singereze pina cind am devenit mai degraba animal decit om. Traiam in prezent, mincam cind imi era foame, dormeam cind eram obosit, beam cind imi era sete si alergam – doar ca sa alerg. Dorinte simple, raspunsuri simple la aceste dorinte. Durerea lua forme suportabile. Durerea cauzata de foame. Durerea cauzata de gheata sub labe. Durerea provocata de ghearele zgirîiate cind cina se impotrivea. Fiecare durere avea un raspuns simplu, o actiune precisa de incetare a durerii. Nu ca atunci cind eram om.
Mi-am scrisnit dintii. Deci ea avea voie sa se sinicida pentru un monstru, dar eu nu aveam voie sa pierd citeva nopti de somn ca sa ma uit la ea cum o face?
Nu se auzi nimic timp de un minut. Simteam cum se uita cineva urit la mine si am stiut cine era. Planuisem sa plec si sa trag un pui de somn, insa ocazia de a-i strica dimineata lui Rosalie parea prea buna ca s-o scap.
Bella
Intunericul a venit peste ochii mei mai puternic decat inainte. Ca un văl care ma orbea, ferm si rapid. Imi acoperea nu numai ochii ci si tot corpul cu o greutate sfasietoare. Era extenuant sa ma lupt impotriva lui. Stiam ca era asa de usor sa cedez. Sa las intunericul sa ma traga in jos, jos, jos, intr-un loc in care nu mai era durere si constiinta, si nu mai erau griji si nu mai era frica. Daca era doar dupa mine, nu mai eram in stare sa ma lupt mult timp. Eram numai un om cu nu mai multa putere decat una obisnuita, umana. Am incercat sa tin pasul cu supernaturalul prea mult, exact cum a spus si Jacob. Dar asta nu era numai despre mine. Daca faceam lucrul cel mai usor acum, sa las nimicul intunecat sa ma stearga, aveam sai ranesc pe ei. Edward. Edward. Viata mea si a lui erau rasucite intr-un singur sirag. Tai unul, si ii tai pe amandoi. Daca el ar fi plecat, nu as fi putut trai. Daca eu as fi plecat, nici el nu ar fi putut sa supravietuiasca. O lume fara Edward parea complet fara rost. Edward trebuia sa existe. Jacob – care mi-a spus adio de atatea ori dar care se intorcea atunci cand aveam nevoie de el. Jacob, pe care l-am ranit de atatea ori ca parea crima. Sa-l ranesc in continuare, in cel mai rau fel posibil? A stat alaturi de mine, in ciuda tuturor. Acum tot ce imi cerea era sa stau alaturi de el. Dar aici era asa de intuneric ca nu puteam vedea fata niciunuia. Nimic nu parea real. Asta o facea si mai greu de indurat.
– Ai tinut secrete fata de mine, l-am acuzat cu o voce melodioasa, mijind putin ochii.
El rise, radiind de usurare ca se terminase totul – frica, durerea, nesiguranta, asteptarea, toate astea erau in urma noastra acum.
– Era cumva necesar atunci, imi reaminti el. Acum e rindul tau sa ai grija cu mine.
Rise din nou.
Nu am putut sa-mi iau ochii de pe Renesmee si sa vad ce expresie are.
Parea perfecta, absolut sanatoasa. Pielea ei stralucea ca si cum era o lumina pe pielea ei de alabastru; culoarea pe care o avea in obraji era ca niste petale de trandafir. Nu era nimic in neregula cu asa o frumusete radianta. Normal ca nu era nimic periculos in viata ei inafara de mama ei. Nu?
Ma trase dupa el. Am tinut pasul cu usurinta. Nu-mi era teama ca as putea lovi un copac; copacul ar fi avut de suferit.
A doua noastra luna de miere nu a fost ca prima.
Perioada petrecuta pe insula fusese apogeul vietii mele de om. Punctul ei culminant. Fusesem atit de pregatita sa imi prelungesc viata mea de om doar ca sa mai pastrez inca putin ceea ce traiam cu el. Pentru ca puterea fizica nu avea sa mai fie la fel vreodata.
Dar, dupa o zi precum cea de azi, ar fi trebuit sa ghicesc ca va fi mai buna.
Il puteam aprecia cu adevarat acum – puteam sa vad liniile perfecte ale fetei lui, corpul lui zvelt si fara cusur – cu ochii mei mai puternici, fiecare unghi si fiecare parte a lui. Ii puteam gusta aromapura si viepe limba mea siputeam simti matasea incredibila a pielii lui de mramura sub degetele mele sensibile.
Iar pielea mea eraatit de sensibila sub mîinile lui!
Nu era tocmaiun sarut in fuga si reactile mele salbatice de vampir ma luara din nou prin surprindere. Buzele lui Edward erau ca o injectie cu un drog, direct in sistemul meu nervos. Imi doream instantaneu mai mult. A fost nevoie de toata concentrarea ca sa imi amintesc de bebelusul din bratele mele.
Mi-am muscat buzele. Mi se parea ciudat. Noii mei dinti erau mai ascutiti pe pielea mea de granit, decit fusesera vechii mei dinti, pe buzele mele moi, de om.
Era un sentiment ciudat – nu surprinzator, presupun, pentru ca totul mi se parea acum ciudat – ca sunt buna la ceva in mod natural. Ca om, nu am fost niciodata cea mai buna la ceva. a fost bina cand am avut de aface cu Renee, dar probabil ca ar fi reusit mai multi oameni; Phil parea ca se descurca. Eram un elev destul de bun, dar niciodata cea mai buna din clasa.
Evident, eram scoasa din discutie daca venea vorba de ceva in atletism. Nimic artistic sau muzical, niciun talent deosebit. Nimeni niciodata nu mi-a dat un trofeu pentru ca am citit carti. Dupa optsprezece ani de mediocritate, eram destul de suparata ca eram comuna. Acum am realizat ca renuntasem sa ma mai gandesc la stralucire sau altceva. Faceam ce puteam eu mai bine cu ceea ce aveam, si nu am fost prea potrivita in lumea mea.
Asta era ceva intr-adevar diferit. Acum eram incantatoare – pentru ei cat si pentru mine.
Era ca si cum am fost nascuta sa fiu vampir. Ideea ma facea sa rad dar ma si facea sa imi doresc
sa cant. Mi-am gasit adevaratul loc in lume, locul in care ma potriveam, locul in care straluceam.
Peste putin mai mult de o luna ….
Atunci, aceasta era limita? Am avut parte de mai multa fericire decat majoritatea oamenilor. Era cumva o lege in lume care cerea parti egale de fericire si de mizerie? Oare fericirea mea inclina prea mult balanta? Au fost aceste patru luni tot ce puteam avea?
Eclipsa este un roman despre vampiri pentru tineri, scris de autoarea Stephenie Meyer, fiind publicat pentru prima oară în SUA în 2007. Este a treia carte din seria Amurg, și a vândut mai bine de 150.000 de exemplare în primele 24 de ore de la lansare.Cartea a apărut în Statele Unite pe 7 august 2007.
Fragmente care mi-au placut:
– Te rog, pentru mine. Te rog sa te straduiesti sa eviti pericolele. O sa fac tot ce-mi sta in putinta, dar ti-as fi recunoscator daca m-ai ajuta si tu un pic.
– O sa ma straduiesc, am murmurat eu.
– Tu chiar ai ideie cit de importanta esti tu pentru mine? Stii cumva cit de mult te iubesc? Ma strinse la pieptul lui tare, tinundu-mi capul sub barbia lui.
Mi-am apasat buzele pe gitul lui rece ca gheata.
– Stiu cit de mult te iubesc eu pe tine, am raspuns eu.
– Compari un copac mic cu o padure intreaga.
Am zimbit. Imaginea cu Edward si Alice jucind sah era una dintre cele mai amuzante lucruri pe care le vazusem vreodata. Stateau acolo aproape nemiscati uitindu-se la tabla, in timp ce Alice prevedea miscarile pe care le va face el, iar el se uita in mintea ei si vedea ce miscari avea sa faca ea. Marea parte din joc se dadea in mintile lor; cred ca mutasera fiecare cite doi pioni cind Alice si-a doborit brusc regele si s-a dat batuta. Durase doar trei minute.
– E ceva… ciudat in legatura cu felul cum va manifestati dragostea, murmura ea cun fruntea incruntata deasupra ochilor ingrijorati. Privirea lui e atit de… protectoare. Ca si cum din clipa in clipa ar urma sa se arunce in fata unui glont sa te salveze sau ceva de genul asta.
Am ris, desi nu eram in stare sa ma uit in ochii ei.
– Si acesta e un lucru rau?
– Nu. Se incrunta straduindu-se sa-si aleaga cuvintele potrivite. Este doar… diferit. Sentimentele lui fata de tine sunt foarte intense… si foarte grijulii. Simt ca nu inteleg cu adevarat relatia voastra. Ca si cum ar fi un secret care-mi scapa…
– Eu cred ca fabulezi, mama, am spus eu repede, facind eforturi sa vorbesc pe un ton linistit. Am simtit o agitatie in stomag. Uitasem cit de multe vedea mama mea. Imaginatia ei simpla aupra lucrurilor patrundea prin toate aparentele si ajungea direct la adevarul lucrurilor. Nu a deranjase lucrul acesta pina acum. Pina in acest moment nu avusesem nici un secret pe care sa nu i-l pot spune.
– Si nu e doar el, zise ea aproape pe un ton de sucuza. As vrea sa poti vedea cum te misti in jurul lui.
– Ce vrei sa spui?
– Felul in care te misti – te orientezi in jurul lui fara ca macar sa te gindesti la asta. Cind se misca el, chiar si putin iti ajustezi pozitia in acelasi timp. Ca niste magneti… sau gravitatia. Esti ca un satelit sau ceva asemanator. Nu am mai vazutniciodata asa ceva.
In tacerea ca de mormint, intuitia mea a pus brusc toate piesele de puzzle la un loc.
Ceva ce Edward nu voia sa stiu.
Ceva ce Jacob nu mi-ar fi ascuns.
Ceva ce i-a adus si pe cei din familia Cullen, si pe lupi in padure, miscindu-se periculos de aproape unii de altii.
Ceva ce l-ar face pe Edward sa insiste sa zbor in celalalt capat al tarii.
Ceva ce vazuse Alice saptamina trecuta – o viziune despre care Edward ma mintise.
Ceva ce asteptam oricum. Ceva ce stiam ca se va intimpla din nou, la fel de mult cum mi-as fi dorit sa nu se intimple. Nu avea sa se termine niciodata, nu?
Viata mea arata foarte mult ca un joc de zaruri – oare la urmatoarea aruncare a zarurilor va iesi dubla?
Am simtit cum mi se intinde incet un zimbet pe fata.
– Deci.. nu e ca si cum te temi ca… nu ma vei placea la fel de mult cind cind voi fi diferita – cind nu voi mai fi moale si calda si nu voi mai mirosi la fel? Tu chiar vrei sa ma tii linga tine omdoferent cum ma transform?
Edward pufni.
– Tu-ti faceai griji ca nu te voi mai placea? Vru el sa stie. Apoi, inainte sa apuc sa-i raspund, inceput sa rida. Bella , pentru o persoana atit de intuitiva, pricepi atit de greu unele lucruri!
Stiam ca i se va parea o prostie, dar eu ma simtesam usurata. Daca intradevar ma voia, puteam sa trec peste tot restul… cumva. Cuvintul egoist imi suna brusc ca unul frumos.
– nu cred ca-ti dai seama cit de usor va fi pentru mine, Bella, spuse el inca amuzat, atunci cind nu va mai trebui sa ma concentrez tot timpul sa nu te ucid. Sunt, in mod sigur, lucruri care-mi vor lipsi. Ca de exemplu acesta…
Se uita in ochii mei si-mi mingîie obrazul, si am simtit cum mi se ridica singele in obraji. Rise cu blindete.
– Si sunetul inimii tale, continua el mai serios, dar tot zimbind discret. Este cel mai important sunet din lumea mea. M-am obisnuit atit de mult cu el acum , incit as putea jura ca-l aud de la kilometri intregi distanta. Dar nimic din toate acestea nu conteaza. Asta, spuse el, Luindu-mi fata in mini. Tu vei fi mereu Bella mea, doar ca vei trai vesnic.
Am oftat si am inchis ochii multumita, odihnindu-ma acolo in bratele lui.
Lună nouă este un roman despre vampiri pentru tineri, scris de autoarea Stephenie Meyer, fiind publicat pentru prima oară în SUA în 2006. Este a doua carte din seria Amurg, și vorbește despre pierderea adevăratei iubiri. Adaptarea cinematografica după Luna nouă a avut premiera pe 20 noiembrie 2009. Kristen Stewart, Robert Pattinson și Taylor Lautner au reluat rolurile Bellei, lui Edward și respectiv lui Jacob. Directorul filmului este Chris Weitz, iar scenariul este scris de Melissa Rosenberg, cea care a scris și scenariul pentru Amurg.
Fragmente care mi-au placut:
Am ignorat inutilitatea reactiei mele si l-am urmat in padure, cu picioarele tremurinde. Ii disparuse urma intr-o clipa. Nu erau urme de pasi, iar frunzele erau din nou nemiscate, dar am continuat sa merg inainte, fara sa ma gindesc. Nu puteam sa fac nimic altceva. Trebuia sa continui sa merg. Daca ma opream, se termina totul.
Dragostea, viata, rostul… se terminau.
In seara aceasta cerul era apsolut negru. Poate nu era deloc luna in seara aceasta – eclipsa de luna, luna noua.
Luna noua. Am tremurat, desi nu era frig.
M-am oprit acolo. Eram sigura ca vorbise foarte serios.
,, Va fi ca si cum nu as fi existat”, imi promise el.
Timpul trece. Chiar si atunci cind pare imposibil. Chair si atunci cind fiecare bataie a ceasului doare la fel ca pulsul singelui sub o vinataie. Trece neregulat, cu rataciri ciudate si pauze taraganate, dar trece. Chiar si pentru mine.
In timp ce ne furisam inapoi in garajul provizoriu, mi-am dat seama ce noroc aveam. Numai un adolescent ar fi fost deacord cu asa ceva: sa ne dezamagim parintii reparind autovehicule periculoase cu banii de la facultate. Lui nu i se parea nimic gresit. Jacob era un dar cazut din cer.
Eram ca o luna pierduta; planeta in jurul careia gravitasem fusese distrusa intr-un scenariu apocaliptic de film cu dezastre, dar luna continua totusi sa se roteasca pe o orvita mica, in jurul spatiului gol, ignorind legile gravitatiei.
– Nu te amagi singura, Bella! Tipul din La Push e mort dupa tine.
– Stiu, am oftat. Viata e complicata.
– Si fetele sunt nemiloase, murmura Mike.
Era din nou vacanta de primavara in Forks. Cind m-am trezit luni dimineata, am ramas in pat pentru citeva secunde, incercam sa ma obisnuiesc cu asta. Si in vacanta din primavara trecutafusesem vinata de un vampir. Speram sa nu devina o traditie.
Eram indeajuns de obositaca sa dorm, dar m-am luptat cu epuizarea. Nu aveam de gind sa pierd nici o secunda sin timpul pe care il aveam de petrecut cu el. Din cind in cind, in timp ce vorbea cu Alice, se apleca brusc si ma saruta – buzele lui netege ca sticla imi atingeau parul, fruntea, virful nasului. De fiecare data un soc electric pentru imima mea. Zgomotul batailor ei parea ca se aude in intreaga incapere.
Era un rai – chiar in mijlocul iadului.
– Înainte sa te intilnesc pe tine Bella, viata mea era o noapte fara luna. Foarte intunecoasa, dar cu putine stele – puncte de lumina si motivatii… Apoi ai traversat cerul meu ca o cometa.
Brusc totul a luat foc; exista lumina si frumusete. Cind n-ai mai fost, cind cometa a cazut peste orizont, totul s-a facut negru.
Nimic nu se schimbase, dar ochii imi erau orbiti de lumina. Nu mai puteam sa vad stelele. Si nu mai exista nici o motivatie pentru nimic.
Voiam sa il cred. Dar ceea ce era viata mea fara el, nu invers, cea pe care o descria.
– Ochii tai se vor adapta, am murmurat eu.
– Tocmai asta e problema, ca nu pot sa se adapteze.
…Exista a treia posibilitate: Edward ma iubea. Legatura formata intre noi nu era una care sa poata fi rupta de apsenta, distanta sau timp. Si oricit de deosebit, de frumos si de destept sau desavirsit era el, spre deosebire de mine, era tot atit de implicat ca si mine, in mod ireversibil. Asa cum eu îi voi apartine lui pentru todeauna, tot astfel si el imi va apartine mie pentru todeauna.
M-am uitat la el inca o data si am regretat gestul. Se uita de sus la mine, aspru, cu ochii negri plini de repulsie. Am tresarit si mi-am retras privirea, chircindu-ma in scaun si deodata mi-a trecut prin minte expresia ,,daca privirea ar putea ucide”.
De trei lucruri eram sigura. Primul, Edward era vampir.
Al doilea, o parte din el si nu stiam cat de puternica era aceea parte, era insetata dupa sangele meu.
Si al treilea, eram neconditionat si irevocabil indragostita de el.
– O sa intirziem.
– Nu vin la ora azi, spuse el, rasucind capacul atit de repede ca abia se mai vedea.
– De ce nu?
– E sanatos sa mai chiulesti din cind in cind.
Eram surprinsa de ora – Charlie trebuia sa fi fost in drum spre casa acum.
– Suntem la amurg, murmura Edward, uitindu-se la orizont vestic, asa acoperit cu nori cum era.
… – E cel mai sigur moment al zilei pentru noi, spuse el, raspunzind la intrebarea nerostita din ochii mei. Cel mai usor moment. Dar, intr-un fel, si cel mai trist, intr-un fel… sfirsitul unei alte zile, reintoarcerea noptii. Noaptea e atit de previzsibila, nu crezi?
Zimbi melancolic.
Bella: Ce calm imi puteam discuta propria moare!
Ochii ni s-au intilnit si am ris si eu.
… – Deci leul s-a indragostit de miel…, murmura el.
– Edward este singur de aproape un secol. Acum te-a gasit pe tine. Tu nu vezi schimbarile pe care le vedem noi, care suntem alaturi de el atita vreme. Crezi ca vrea vreunul dintre noi sa se mai uite in ochii lui in urmatorii o suta de ani daca te pierde?
– E amurg, din nou, murmura el. Un alt sfirsit. Oricit de perfecta ar fi o zi, intodeauna se termina.- Unele lucruri nu trebuie sa se termine, am murmurat eu…
P.S. Inainte de a incepe Seria Amurg ar fi bine sa cititi La rascruce de vanturi de Emily Bronte si Romeo si Julieta de William Shakespeare.
Rafaello 