Monthly Archives: Octombrie 2011

Vitaminele care ne imbolnavesc

O simplă căutare pe Google a cuvântului „vitamine” generează milioane de rezultate. Cotrobăind prin site-uri, veţi da peste expresii care susţin utilizarea vitaminele, anunţând că acestea „cresc nivelul de energie”, „stimulează funcţia cerebrală”, „îmbunătăţesc viaţa sexuală” şi „stopează sau chiar vindecă unele tipuri de cancer”. Toate aceste site-uri ne ajută să ne explicăm de ce anual se cheltuiesc miliarde pentru cumpărarea vitaminelor. Oare acestea chiar ne fac bine? Numai bine, întotdeauna?
În Marea Britanie, în 2006, s-au cheltuit pe suplimente de vitamine şi minerale 220 de milioane de lire sterline (!), conform statisticilor Food Standards Agency.
Cu toate acestea, din ce în ce mai multe cercetări efectuate în ultimul timp contrazic afirmaţiile laudative legate de beneficiile vitaminelor, demonstrând că vitaminele pot avea uneori efecte nefaste asupra sănătăţii.

Una din cele mai şocante dezvăluiri, a fost aceea că 30% dintre multivitaminele de pe piaţă conţin ingrediente în alte doze decât cele declarate pe prospect. Mai mult, studiul realizat de asociaţia ConsumerLab.com susţinea că unele dintre acestea sunt contaminate cu plumb. Rezultatele cercetării au fost publicate în 2009 şi şoca tocmai datorită faptului că primele simptome ale intoxicaţiei cu plumb sunt, de obicei, subtile şi nespecifice, putând apărea la nivelul sistemului nervos, al celui gastro-intestinal sau muscular. În cazul în care problema nu este depistată la timp, plumbul poate provoca delir, atacuri de apoplexie sau chiar comă.

Mulţi medici se întrebă de ce atât de mulţi oameni preferă să ia suplimente alimentare în loc să mănânce alimentele din care îşi pot extrage vitaminele şi mineralele necesare.
Din fericire, există şi părţi bune. Cercetările au demonstrat că vitamina D are un rol important în absorbţia de calciu şi în susţinerea sănătăţii oaselor. Vitamina B6 şi-a îmbunătăţit şi ea reputaţia, odată ce oamenii de ştiinţă au descoperit că, dacă acesta este combinată cu metionina (un amionoacid) poate reduce riscul dezvoltării cancerului la plămâni, chiar şi în cazul fumătorilor. Mai mult, aportul de vitamine din complexul B poate încetini semnificativ apariţia bolii Alzheimer, spun studii recente.
Oricum ar fi, un lucru pare neîndoielnic: a ne procura vitaminele din surse naturale este mult mai bine decât să le luăm sub formă sintetică – fabricate în laborator şi cumpărate de la farmacie. Nimeni nu ştie sigur motivul pentru care hrana este mai benefică decât pastilele, dar una din teorii este aceea că natura oferă un echilibru perfect de compuşi care nu poate fi replicat pe deplin în laborator.
Deşi există dovezi că vitaminele C, E şi betacarotenul protejează inima atunci când sunt provenite din alimente, un studiu recent al specialiştilor de la Universitatea Harvard a demonstrat că ele nu oferă această protecţie atunci când provin din suplimente alimentare sintetice.


Tocmai din acest motiv, specialiştii spun că oamenii ar trebui să aibă, în primul rând, o dietă sănătoasă şi echilibrată. În acest fel, nu ar mai fi nevoie să apeleze la suplimentele alimentare decât în cazul în care se observă un deficit major al unei anumite vitamine.
Este de cea mai mare importanţă să evităm supradozarea acestor substanţe sub formă de pastile. Cele mai mari beneficii aduse corpului vin din partea unei diete corespunzătoare, dar numai 3% din populaţie reuşeşte să aibă un asemenea regim. Prin urmare, administrarea suplimentelor alimentare ar trebui să se facă numai la sfatul unui medic specialist, iar în cazul în care totuşi decideţi să le luaţi fără această recomandare, ar fi bine să vă informaţi, să citiţi cu atenţie prospectul (vorba reclamelor), ca să vedeţi cum e cu eventualele efecte adverse şi să vă consultaţi cu farmacistul.
Dar e mult mai bine să învăţăm să mâncăm sănătos. Şi parcă e mai plăcut decât să luăm pastile.

Sursa: Descopera.ro
Anunțuri

Ploaia

Picaturi de ploaie

Citeva clipe, doar citeva clipe prin ploaia au ajuns pentru a ajunge ud acasa. A fost o ploaie torentiala, as zice agresiva, plina de rautate.
Unii urasc ploaia, cred ca ploaia e o pedeapsa o dezlantuire de rautate si razbunare a naturii. Insa nu este asa…
De fiecare data cind ploua simt o atractie puternica… Vreau sa ies afara si sa uit umbrela. Sa simt stropii pe corp, sa simt cum curd, cum imi curata sufletul de stres, de tristete, de oboseala, de tot, apsolut tot.In momentul acela uit de tot, de viata, de respoznsabilitati, de probleme, ma transform intr-un copil care danseaza in ploaie. E ceva magnific, sa uiti de tot si sa fii fericit. Parca ai fi un amnezic care sta in ploaie si ride de la nimic… E o nebunie curata, dar totusi o nebunie plina de fericire, nu?
La fel si azi, ies din subsolul blocului si vad ca ploua, incep a fugi spre intrarea in blog. La jumate de drum ma opresc brusc, de ce? Nici eu nu stiu, parca cineva ma dirija. M-am oprit si am ridicat capul in sus, mii de stropi imi cadeau pe fata, o senzatie de fericire, implinire ma cuprinse. In acel moment nu exista nimic, nici oamenii care ma priveau crezind ca sunt nebun, nici zgomotul alarmelor de la masini, nimic. Eram doar eu si ploaia. Eu,fericirea si nimic mai mult. Apoi fix ca intr-o stare de hibnoza mi-am revenit si in citeva clipe am ajuns acasa, und leorca. Toate astea s-au intimplat in decurs de citeva minute, dar aceste citeva minute au fost pline de fericire. Sunt sigur ca am racit, dar a meritat.
In fine, ploaia nu e o pedeapsa, e o binecuvintare. Vine pentru a curata pamintul de tot negativul ei, pentru al purifica si pentru a cultiva viata printre natura… Uneori e blinda, alteroi e agresiva, dar am meritat pe deplin sa fim tratati cu agresivite, noi nu pretuim natura, iar natura incearca sa ne avertizeze…
Chiar acum cind scriu acest articol ploaia cu cintecul sau miraculos ma farmeca si cred ca 
n-o sa exagerez daca o sa spun ca iubesc ploaia. 


Totusi, iubirea

Adrian Păunescu

Totuşi, iubirea

Si totuşi există iubire
Si totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totuşi e stare de veghe
Si totuşi murim repetat
Si totuşi mai cred în pereche
Si totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Lenesi dependenti de internet

Dependent de calculator
În fiecare zi te trezeşti cu gîndul ca trebuie sa pleci la scoală, ca începe iarăşi o zi banală. Pleci la scoală și acolo un singur gînd domina, poate azi nu facem ore. Fiind la scoală te gîndești sa termini mai repede orele. Se termin orele și pleci acasă. Eşti grăbit, de abia aştepţi sa atingi tastatura. Ajungi acasă, arunci geantă și porneşti repede calculatorul. Te gândești la teme si te întristezi, dar vine un gîndi care te salvează „O sa le fac mai tîrziu”. Te corectezi internetul și părăseşti lumea reală, noţiunea de timp dispare si te trezeşti ca e deja seara. Începi sa faci temele, rezolvi puţin si spui „O sa temele în clasa, la repaus”. 
Te culci. Eşti desigur obosit, cum sa nu fii obosit cînd ai stat aproape toata ziua pe net si ai „muncit” din greu?
O viaţa banală, nu-i  așa?
Dar cum? Cum sa nu fie banală dacă suntem nişte leneşi dependenţi  de internet? Cum?
 Un scriitor a spus: „O zi în care nu atingi tastatura e o zi pierdută.”. Desigur ca a spus pe un ton ironic. Însă acest citat îi reprezintă aproape pe toţi tinerii din ziua de azi.
Toţi vrem sa ajungem departe, sa fim persoane influente în viaţa, dar ce facem pentru asta?
Nimic, adică nu, facem ceva… Stăm pe net, asta e ocupaţia noastră preferată… Uneori chiar as vrea ca internetul sa nu existe… Ar fi super…
Nu facem nimic, dar vrem sa ajungem departe. Atunci cînd nu ne reuşeşte ceva dăm vina pe noroc „Nu am avut noroc.”. Dar parcă norocul îl făurim noi?
Suntem nişte leneşi, păcat ca realizam asta prea tîrziu…

Falsii gentilomi

Vad aproape in fiecare zi baetii care se dau in spectacol, ofera locul in microbus sau trolebus domnisoarelor sau doamnelor tinere, pe cind persoanelor in etate nici nu le trece prin minte sa le cedeze locul. Cedeaza trecerea domnisoarelor frumoase, pe cind celor mai putin frumoase nu le cedeaza trecerea. Pe cind fac complimente fetelor frumoase, isi bat joc de cele mai putin frumoase. Spun cuvinte dulci doar pentru asi atinge scopul. Am opservat deseori aceasta prefacatorie. Culmea e ca ei isi spun ca sunt gentilomi. Unde a ajunj lumea daca prefacutii poarta numele de gentilom? Nu recunosc acesti gentilomi, sunt niste falsi, sunt opusul gentilomului adevarat. Din pacate asemenea ,,gentilomi” sunt tot mai multi. Calitaile gentilomului sunt folosite doar pentru a atinge scopul atins, apoi dupa ce scopul e atins ele dispar ca prin magie si doar atunci cunosti fata adevarata care se ascundea in spatele maștii. Putini sunt cei care poseda aceste calitati de gentilom. Ei sunt gentilomi adevarati, e drept ca sunt din ce in ce mai putini, dar sunt, exista, asta ofera un pic de speranta. Poate cindva lumea va intelege si iar calitatile gentilomului vor fi la putere, insa pina speranta se afla in acei gentilomi.


Dezamagire

Aproape in fiecare zi cineva ne dezamageste, sigur ca e dureros, dar cea mai dureroasa dezamagire nu este cea provocata de o persoana apropiata, de un prieten sau cineva in care avem incredere…
Cea mai dureroasa dezamagire ti-o provoci tu insuti. E foarte dureros sa te dezamagesti pe tine insuti. Cazi in depresie. Incerci sa-ti dai seama cum de-ai ajuns sa-ti incalci principiile, sa-ti calci in picioare idealul, cum? Realizezi ca acele vicii incetul cu incetul s-au instaurat in tine. Cu toate ca situatia nu e chiar atit dramatica, iasa oamenii au ,,darul” de a hiperboliza lucrurile. Realizezi ca tot ce ai creat tu se destrama, cade pentru ca ai gresit. Incerci sa rezolvi situatia, sa repari totul si o faci, dar aminitirile ramin, ramine o pata in suflet. Unii invata din greseli, altii le repeta… Nu voi mai permite niciodata sa-mi repet greselile, pentru ca idealul meu nu permite comiterea greselilor…
P.S. In continuare va las in compania unei piese care in ultimele zile imi ruleaza non-stop prin minte…


Si totusi exista iubire

Privesc in jur si nu inteleg un singur lucru, doar unul singur. Nu inteleg cum de in lumea asta plina de defriu, rautate, ura, tradare si josnicie mai exista iubire?
Vad in jur oameni ca se gindesc doar la sex, vad intr-o persoana doar frumusetea si formele corpului…
Traim intr-o goana continua pentru iubire, fiecare isi doreste afectiune, isi doreste sa fie iubit.
Azi se vorbeste atit de mult despre iubire incit incit chiar si cei picii de 8-9 ani isi fac declaratie de dragoste.
Vad fete si baetii care la 13-14 ani jura iubire vesnica in fata intregii lumi, sa admitem ca e dragoste adevarata, dar parca dragostea e un sentiment tainic, sacru, firav, nu? De ce atunci majoritatea il transforma intr-un sentiment comun?
Lumea, in goana spre bogatii materiale si desfriu a uitat de tot. Romantismul a fost inlocuit cu brutalitatea, cuvintele dulci sunt folosite de cele mai dese ori in scopuri meschine, calitatile de gentilom au fost inlocuite cu calitatile asa numitului ,,pațan”.
In fond, ce este dragostea? Un sentiment care te inaripeaza, un sentiment pur, plapind, plin de romantism, gingasie. Dar cum, cum poate exista dragoste daca romantismul, gingasia dispare? Cum?
In goana noastra spre dragoste o pierdem si mai mult. Acel sentiment tainic pe care Eminescu il inalta si il descrie cu atita pasiune dispare.
Dragostea devine din ce in ce mai rara. Pe cind ar trebui sa fie un subiect tainic, misterios, ea devine un subiect comun, public. Noi facem din acel sentiment pur unul muradar, din acel sentiment gingas unul brutal, din acel sentiment plapind unul greoi. Degradam!!!
Si totusi dragostea exista, sunt sigur, dar nu stiu cum anume se mentine? E o taina, dar ce e cert e ca din ce in ce mai putine persoane sunt capabile sa simta dragoste adevarata.