Top 10 poezii preferate scrise de Mihai Eminescu

1. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
2. Viaţa mea fu ziuă
3. De ce să mori tu?
4. Mai am un singur dor
5. Junii corupţi
6. De ce nu-mi vii
7. Ce e amorul?
8. Replici
9. Melancolie
10. Departe sunt de tine

Viata mea fu ziua

Viata mea fu ziua si ceru-mi un senin,
Speranta, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Pâna ce-ntr-al meu suflet deodat-ai aparut ­
O, îngere cazut!

Si doua stele negre lucira-n negru foc
Pe cerul vietei mele; ­ iar geniul-noroc
Ma lasa-n lume singur, dispare în abis
De nour si de vis.

O raza din privire-ti viata mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranta divina a fugit;
Norocul si-a stins steaua… De m-ai iubi macar ­
O, înger de amar!

Dar nu!… Din lumea-mi neagra tu zbori în calea ta;
Sub pasul tau pe-arena de aur vei calca
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.

Noaptea de Vasile Alecsandri

Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.

Pe un deal în depărtare un foc tainic străluceşte
Ca un ochi roş de balaur care-adoarme şi clipeşte.
Sunt păstori în şezătoare sau vro ceată de voinici?
E vro tabără de care sau un rond de tricolici?

Către munţi prin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Şi la lupte sângeroase pe români îi deşteptau.

Acum însă viaţa-i lină; ţara doarme-n nepăsare!
Când şi când, un câine latră la o umbră ce-i apare,
Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung hor orăcăiesc,
Holbând ochii cu ţintire la luceafărul ceresc!

Casa de nebuni – Adrian Paunescu

In ultimele zile ale iubirii noastre,
Eu iti spuneam cuvinte si tu, cu ochii uzi,
Pareai neputincioasa si sa le mai auzi
Si ma temeam sa caut sau sa presimt dezastre

Si-n noaptea dinaintea plecarii spre niciunde
Eu iti strigam ca ninge, plangand la telefon
Si-aveai atata pace si viitor in ton,
Ca nici acum nu banui ca te puteai ascunde.

Nu cred ca are dreptul o dragoste sa moara
Ca intre doua bestii, tacut si indecent,
Si fara un adio si un avertisment,
Si fara o urare de drum, elementara

Astept sa-mi spui ca suntem, atunci cand ai sa suni,
Ori eu, ori tu, ori ambii…..la casa de nebuni!

Totusi, iubirea

Adrian Păunescu

Totuşi, iubirea

Si totuşi există iubire
Si totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totuşi e stare de veghe
Si totuşi murim repetat
Si totuşi mai cred în pereche
Si totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.