Viaţa, dragoste si creaţie

Tommy Ingberg – Bring It

Viaţă, dragoste si creaţie; par a fi simple cuvinte cu un sens usor descifrabil, dar  atunci de ce ne întrebăm care este sensul vieţii sau ce este dragostea?!
Sigmund Freud afirma:,, Dacă ne întrebăm despre sensul şi valoarea vieţii, suntem bolnavi.’’. Pe drept cuvînt, suntem bolnavi, toti suferim de aceeasi boala, viata.
Ce este viata? Viaţa este o tragedie plină de bucurie. (Bernard Malamud) Însa daca e sa ne gindim mai bine, ce este viata fara dragoste, iar la rindul sau ce este dragostea fara creatie?
În ultima vreme, defapt nu, dintotdeuna se vorbeste mult despre dragoste. Dragostea este cel mai maret sentiment, fară de el omenirea si-ar pierde tot suflul.
Moliere a spus:,, Dragostea este cea mai puternică forţă din univers.’’. Cu ajutorul acestei forţe omenirea a creat marele sale capodopere literare, arhitecturale, artistice, muzicale etc. Dragostea este inima creatiei, iar creatia este sîngele dragostei.
Lucian Blaga afirma: ”Destinul omului este creatia”. In fiecare zi, fiecare din noi îşi creeaza propriul destin. Unii scriu poezii, altii scriu articole pe bloguri, altii sadesc un pom. Fiecare e un creator care îşi exprima prin creatiile sale dragostea si trăirile sale. Dragostea, cum a sugerat si Moliere mai sus, este cel mai puternic sentiment din univers, insa eu consider ca inteligenta nu este mai putin importanta. Fara inteligenta am fi incapabili de a crea ceva, am fi incapabili de a exprima sentimentele si trăirile noastre. Dragostea este sentimentul nostru, este starea noastra sufleteasca, iar inteligenta materializeaza acest sentiment prin creatie. Astfel inteligenta devine un punctul de tranzitie dintre dragoste si creatie.
Revenind la intrebarea de la început, viata fară dragoste nu ar fi viata, iar dragostea fara creatie nu ar mai fi dragoste.
Viaţa, dragoste si creaţie; par a fi simple cuvinte cu un sens usor descifrabil, însa aceste cuvinte contin întregul sens al existentei noastre!

Influenta calculatorului asupra adolescentilor

Azi oriunde n-ai merge vezi telefoane, calculatoare, tablete. Totul este computerizat. Practic suntem dependenti de calculator si internet!
Lumea virtuala ne-a schimbat radical viata. Desigur exista o multime de beneficii, putem comunica mai usor, gasim informatiile utile mai repede si multe alte beneficii, dar pe linga aceste beneficii mai sunt si multe minusuri. Majoritatea dintre adolescenti sunt dependenti de internet, e greu sa gasesti pe cineva care are internet, dar nu are conturi pe retelele de socializare!
China, in 2008, a clasificat dependenta de internet derept o afectiune clinica. In urma unui studiu doctorii din Beijing afirma ca dependenta de internet include dorinta de a sta numai online, iar acesta dependenta provoaca probleme fizice sau mentale, irascibilitate, insomnie sau dificultati de concentrare. De asemenea cei care comunică prea mult pe net risca să se inbolnaveasca de boli musculare. Majoritatea dintre cei ce stau la calculator nu stiu care e pozitia corecta in timp ce scrii la tastatură. Jocurile sunt inca o problema, muti dintre cei ce sunt pasionati de aceste jocuri petrect in jur la 6-7 ore pe zi jucindu-se. Medicii din America au declarat că dependenta de jocurile pe calculator e similara cu dependenta de heroina. Simptome precum izolarea adolescenţilor în propria cameră, ignorarea familiei şi a prietenilor sau renunţarea la o alimentaţie şi o igienă regulată sunt întâlnite, conform medicilor americani, şi la dependenţii de droguri. Principalele efecte ale dependenţei sunt scăderea capacităţii de concentrare, creşterea nervozităţii şi sedentarismul, ce îi poate marca pe tineri pentru tot restul vieţii, ducând la depresie şi anxietate. Aceasta dependenta a fost calificata de medici ca fiind o afectiune psihica.
Aceasta dependenta de calculator ne dauneaza foarte mult,ne izolam, ne e frica de lumea reala, nu mai vedem frumosul din jurul nostru, parca fericirea noastra e internetul! O plimbare prin parc, în opinia mea e mult mai benefica decit o ora la calculator!

Muzica rock ne transformă în oameni ai peşterii

Sunetele distorsionate de chitară, acordurile disonante şi solourile asurzitoare ne fac sângele să pulseze din ce în ce mai tare. Un nou studiu a revelat faptul că oamenii nu au învăţat să iubească asemenea sunete. Din contră, aceste sunete distinctive ale muzicii rock seamănă cu strigătele de avertizare ale animalelor şi oamenilor din timpurile preistorice.

Studiul, pubicat în Biology Letters, investighează efectul muzicii disonante asupra emoţiilor şi asupra stării sufleteşti. Cercetătorii au descoperit că aceste schimbări bruşte şi disonante îi fac pe oameni să reacţioneze ca şi animalele atunci când se anunţă apropierea unui pericol.

Greg Bryant, unul dintre cercetători, a explicat că, în momentul în care oamenii aud acorduri de muzică rock, încearcă emoţii puternice şi se încarcă cu energii negative. „Compozitorii dispun de o cunoştinţă intuitivă asupra sunetelor care ne pot speria. Ceea ce nu conştientizează aceştia este faptul că noi, ascultătorii, suntem predispuşi la emoţii negative în momentul în care auzim anumite sunete”, a declarat Greg Bryant.

Pe scurt, studiul ne spune că reacţiile pe care le avem atunci când auzim acorduri de muzică rock ne transformă în aceleaşi fiinţe ca şi strămoşii noştrii, oamenii peşterilor.

Sursa: Gizmodo

SALONUL INTERNATIONAL DE CARTE PENTRU COPII SI TINERET 2012

Astăzi (26 aprilie) , la Centrul Internaţional de Expoziţii MOLDEXPO, în Pavilionul 3, a avut loc inaugurarea Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret ediţia a XVI-a.

La ediţia curentă participă peste 166 edituri din 11 ţări: Republica Moldova, România, Franţa, Germania, Suedia, China, Federaţia Rusă, Ucraina, Polonia, Azerbaidjan, Portugalia. Vor fi expuse circa 15000 titluri şi lansate peste 89 de titluri de carte.

Informaţii despre organizatorii, regulamentul, participanţii, programul şi sponsorii salonului găsiţi aici.

Unirea Basarabiei cu România

În frunte cu Partidul Național Moldovenesc, creat în martie 1917, Basarabia a rezistat tendințelor Ucrainei de a o anexa, în contextul haosului total dinRusia revoluționară. În octombrie 1917, la Chișinău are loc Congresul Ostașilor Moldoveni care proclamă „autonomia teritorială și politică a Basarabiei” și decide crearea Sfatului Țării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă este încredințată Consiliului Directorilor Generali, în frunte cu Ion Inculeț. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse.

Pentru a opri anarhia militară din Basarabia, Consiliul Directorilor Generali apelează la guvernul român, care trimite trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România, sechestrându-i tezaurul. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918.

     Actul Unirii

Votat de Sfatul Țării

La 27 Martie St. V. 1918

În numele poporului Basarabiei. Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România

de-a pururi și totdeauna!

Președintele Sfatului Țării

Ion Inculeț;

Vice-președinte,

Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Țării,

I. Buzdugan

25 martie 2012

An de an, noi,  românii basarabeni sărbătorim la Chișinău ziua de 27 martie 1918 (ziua Unirii Basarabiei cu România) cu drapele tricolore, cântând și arătând dragostea față de Țara-Mamă. Anul acesta, mai mulți ca oricând, trebuie să demonstrăm lumii întregi că noi nu ne-am uitat originea.
În 2012 sărbătoarea va avea loc duminică, 25 martie, sub forma unui marș, pornit la ora 16.00 din fata Academiei de Ştiinţe a Moldovei (vis-a-vis de hotelul Naţional), continuat pe bulevardul Ştefan cel Mare cu diferite acţiuni precum hora unirii şi încheiat printr-un concert în scuarul Teatrului de Operă și Balet.
Toţi doritorii de a participa la manifestaţie sunt rugaţi să aducă cu ei drapele tricolore!
Mai multe detalii găsiţi aici.
Unirea o facem noi!!! 

,,Dragobetele sărută fetele”

Dragobetele este o sărbătoare românească a îndrăgostiţilor, moştenită de la daci. Conform tradiţiei populare se marchează la 24 februarie ca sărbătoare a tinereţii şi a dragostei. Obiceiul are o tradiţie milenară şi marchează începutul primăverii, renaşterea naturii, a dragostei, a apropierii.

Organizaţia de Tineret a Partidului Liberal (PL) a organizat vineri, 24 februarie, o acțiune pentru a marca Dragobetele, Ziua Îndrăgostiților la români. La eveniment a participat și ministrul Ion Cebanu,  Ministrul Tineretului şi Sportului, care nu a ezitat să sărute peste 20 de fete liberale, așa cum spune tradiția românească ,,Dragobetele sărută fetele”.

Un scenariu al unificării

Afirmăm că dorim unirea Basarabiei cu România. Ne-am pus însă întrebarea cum putem face acest lucru? 
Să nu ne imaginăm ca vom sta cu mâinile în sân şi că forţe din afară vor veni să sprijine acest demers, sau să îl provoace. Stimularea maselor va trebui făcută din interior de către oameni bine pregătiţi în acest sens şi bine determinaţi. Mi-am pus întrebarea cam care ar fi scenariul cel mai probabil al unificării.  Repetarea scenariului din 1859 şi apoi din 1918 e mai puţin probabil, cel puţin în perioada imediat următoare deoarece acolo factorul politic a fost determinant iar masele de oameni au fost stimulate doar pentru generarea de presiuni pe cei care încă se opuneau  şi pentru a crea legitimitatea acestui fapt.

Cel mai recent caz Unificarea Germaniei

Pentru cei care militează pentru acest lucru este de analizat cel mai recent caz, respectiv unificarea Germaniei.
Această situatie este cu atât mai mult de analizat cu cât despărţirea  teritoriului naţional se datorează în ambele cazuri celui de-al doilea război mondial, iar situatia interna a celor 2 provincii este oarecum paralelă: Germania de Vest- România cu democraţii mai consolidate şi cu dezvoltare economică mai mare, Germania de Est-Basarabia cu o situaţie politica mai puţin clară, chiar destabilizatoare şi cu o economie ineficientă şi falimentară.
România ,  ca şi Germania de vest ,  are problema apartenenţei unor structuri politico militare (NATO) şi a unei structuri politico economice (Uniunea Europeană). Germania de vest se afla în zona de influenţă sovietică, cu trupe militare staţionate, la fel cum se întâmplă şi în Basarabia.
Avand în vedere apropierea istorică a evenimentelor – posibile evenimente , este mai mult decât evident că unificarea nu poate avea decât modelul German.

Criza politică şi economică premize ale unificării- nemulţumirea maselor .

Criza politică şi economică mai ales din Basarabia- aşa cum a fost şi în Germania de est, va fi cel mai probabil motorul care va genera nemulţumirea de ansamblu a societăţii moldoveneşti care va conştientiza că singura cale viabilă este aceea a Europei, a occidentului , a României.
În Germania de est înainte de căderea zidului Berlinului nemulţumirile maselor erau generate de profunzimea crizei politice şi economice. Clasa politică din Germania nu întrevedea cu un an în urma soluţia de trecere la regimuri democratice şi apoi realizarea unificării. Presiunea maselor, realizarea de mitinguri organizate la care au ajuns să participe peste un milion de cetăţeni germani , a fost un factor elementar. Politicul nu putut trece peste acest lucru iar presiunea exercitată a fost atât de mare încât demolarea zidului Berlinului ia pus înfaţa unui fapt împlinit.

Acelaşi lucru este de aşteptat să se întâmple şi dinspre Basarabia, deoarece acolo cu precădere situaţia este similară cu a Germaniei de est. Să fie România prima care să ia măsuri şi să încerce forţarea desfacerii graniţelor prin ieşirea populaţiei în stradă ar putea fi interpretat de către societatea internaţională ca un atac la siguranţa statului Moldovean. Românii din Basarabia trebuie să fie cei care să îşi îndrepte atenţia către graniţele României în vederea realizarii de manifestaţii şi mai mult ca sigur că răspunsul din aceasta parte va fi mai mult decât prompt. Să nu uităm că acum media va avea un rol foarte important prin preluarea situaţiei din Basarabia, iar românii, naţionalişti în marea lor majoritate , vor răspunde chemării.

Înainte de căderea graniţelor exod din est spre vest

Înainte de a cădea zidul Berlinului foarte mulţi est germani au trecut graniţa spre vest, unde au început să se implice în viaţa social- politică a acestui stat şi să ocupe loc în administraţie. Putem vedea cu uşurinţă că acest lucru deja s-a întâmplat şi în cazul nostru, deci această premiză este deja rezolvată. Există foarte mulţi basarabeni care lucrează deja în România sau care şi-au luat cetăţenie şi se implică în viaţa publică.
Acest pas este unul foarte important, deoarece odată stabiliţi aici ei reprezintă o punte către basarabia şi ei vor avea un rol activ în participarea la evenimentele din Basarabia. Cel mai probabil aceştia vor fi cei mai energici manifestanţi .

Politicul cedează la manifestaţii

Să porneşti un astfel de eveniment poate părea puţin probabil, dar realitatea de acum câţiva ani din Basarabia a dovedit că acest lucru este posibil. Nu este nevoie de un număr mare de oameni ci de unul bine determinat, care să nu întoarcă spatele la prima reacţie a forţelor de ordine. Aceştia pot fi 10 , pot fi 100 , pot fi 1000. Deja de la 1000 în sus schimbarea este garantată, deoarece cetăşenii obişnuiţi se vor alătura acestora şi vor prinde curaj sub efectul ascunderii identităţii în marea masă a protestatarilor.

Dacă ai un grup de 10 oameni, cu greu poate reuşeşti să aduci alături încă 100, dacă însă ai un grup de 100 de oameni, având în vedere că este mai uşor să te identifici cu grupul şi să îţi pierzi identitatea, acestora li se poate alătura la început 1000 , apoi 10 000 si apoi 100 000 . Odată atinsă masa critică ( care o estimez la circa 1000) mulţimea se va solidariza cu manifestanţii.
Realizarea de presiuni prin manifestaţii de stradă va pune politicul în situaţia de a reacţiona.

Căderea zidului Berlinului  sau desfacerea graniţelor de peste Prut.

În Germania presiunea maximă a avut loc la Berlin , unde manifestanţii au început distrugerea simbolului Germaniei dezbinate. În România cel mai probabil manifestaţiile vor trebui să se desfăşoare  la graniţa dintre cele 2 tări, mai ales în zona Iaşiului. Acest lucru deoarece acest oraş este un simbol , iar desfacerea graniţelor se va face în această zonă. Să nu uităm că în Iaşi există o puternică masă de manevră reprezentată de studenţi. În general revoluţiile vor avea la bază manifestanţi energici cu vârste cuprinse între 20 si 27 de ani.

Un scenariu Posibil

Manifestaţii de stradă ale tinerilor, pe modelul celor care au avut deja loc în Basarabia. Acestora li se alătură tineri basarabeni din România. Treceri succesive prin zonele intens populate şi prin Universităţi în vederea creşterii masei. Atingerea masei critice dincolo de care lucrurile nu mai pot da înapoi. Având în vedere regimul existent în acest moment nu au loc intervenţii din parte poliţiei sau armatei. Se strigă lozinci pro unioniste; se strigă lozinci la adresa clasei politice; se strigă lozinci cu trimitere către patria mamă; se strigă lozinci către poliţie şi către armată în vederea fraternizării.

Ştirile devin deja internaţionale cu un ecou imens în România. Mase de români care fac parte din organizaţii naţionaliste şi unioniste încep manifestaţii de stradă în oraşele mari ale ţării dar cu precădere Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Braşov. La aceste manifestaţii participă puternic masa de basarabeni existentă în România.

La un moment are loc o concentrare a manifestaţiilor în zona de graniţă, cum am precizat în Iaşi. Populaţia se strânge în zona punctelor de frontieră unde încearcă străpungerea acestora. Forţele de ordine  intervin dar cu timiditate, pe măsură ce manifestanţii prind curaj, cordul de ordine se rupe şi se permite deschiderea graniţelor.

Să precizez că după cazul revoluţiei române armata şi poliţia nu va avea curajul să tragă în manifestanţi. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în Basarabia, având în vedere expunerea internaţională a unui astfel de eveniment. În România mai ales scenariul unei opoziţii a armatei la o astfel de manifestaţie este practic nul datorită faptului că ofiţerii din armată văd aducerea Basarabiei la ţara mama ca pe un scop în sine. Nu cred să existe ofiţer în armata română care să nu considere Basarabia un teritoriu de drept românesc.

Sub presiunea maselor dar şi a unei părţi din factorii politici pro unionişti parlamentul republicii Moldova va trebui să voteze o rezoluţie cu privire la  aderarea la România şi adoptarea constituţiei şi a legilor româneşti, aşa cum si estul Germaniei a adoptat automat legislaţia din Vest. Acest lucru este unul normal având în vedere faptul că populaţia României este cu mult mai mare decât cea a republicii Moldova. Ulterior si parlamentul României va ratifica o rezoluţie similară.

Ţările membre NATO şi UE nu vor putea decât să accepte ca de facto această modificare a teritoriilor româneşti. Exluderea României din aceste organisme este practic imposibilă având în vedere poziţia strategică pe care o are, numărul mare de locuitori şi potenţialul economic. Acceptarea Basarabiei ca parte intergrantă va avea mai mult ca sigur acceptul Germaniei care a trecut printr-un proces similar. Probabil Franţa, ca şi în cazul Germaniei, va impune condiţii dar nu se va pune problema ca noul stat să nu fie recunoscut internaţional.

Sursa: Basarabia-e-romania.ro

Vineri 13 – povestea unei superstiţii

Trăind într-o perioadă în care multă lume se teme de ghinionul din ziua de vineri 13, ne vine greu să credem că o astfel de superstiţie, adânc înrădăcinată şi care pare să existe de când lumea, a luat naştere abia în secolul al XX-lea. Se pare că această superstiţie are la bază mai multe evenimente din mitologie şi istorie: alungarea din Rai a lui Adam şi a Evei, pornirea potopului lui Noe şi crucificarea lui Hristos, toate au avut loc în zile de vineri. Mai mult, sfârşitul cavalerilor templieri a venit într-o zi de vineri 13. Cu toate acestea specialiştii spun că oamenii nu au făcut legătura între vineri şi ziua de 13 decât la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul celui de-al XX-lea.

În secolul al XVII-lea se credea că nu este bine ca la masă să fie aşezate 13 persoane, dar abia trei veacuri mai târziu oamenii încep să facă legătura între ziua de vineri şi numărul 13.

La fel ca teama de numărul 13, se pare că şi cea legată de ziua de vineri porneşte tot de la scrierile din Noul Testament. În anul 1852, în publicaţia periodică Notes and Queries se scria „Vinerea este considerată o zi care aduce ghinion, fiind ziua Crucificării, şi la fel de nenorocos este şi numărul 13, care este asociat cu Cina cea de Taină”.

La începutul anului 1887, sub conducerea lui David McAdam, judecător la curtea orăşenească, Thirteen Club (Clubul Treisprezece) îşi propune să „refacă reputaţia” zilei de vineri. Membrii clubului erau convinşi că ziua de vineri a început să fie percepută ca aducătoare de ghinion din cauza execuţiilor care se ţineau doar în această zi. Prin urmare, aceşti au decis să îşi folosească influenţa pe care o aveau în justiţie pentru a-i convinge pe judecători să stabilească execuţii în oricare altă zi a săptămânii. De asemenea, judecătorii care îmbrăţişau propunerea erau invitaţii de onoare ai cinelor organizate de Thirteen Club.

Strădaniile celor din cadrul Thirteen Club pentru a înlătura superstiţia legată de ziua de vineri au mers chiar mai departe. Aceştia au propus ca sâmbăta, programul de lucru să fie mai scurt, motivând că astfel oamenii din clasa mijlocie vor putea să se pregătească mai bine pentru slujba religioasă de duminică. În mai 1887, în statul New York, a fost promulgată o lege prin care sâmbata era declarată zi cu program de lucru scurt. Totuşi, prevederea se aplica doar bancherilor şi funcţionarilor publici. În lunile ce au urmat, membrii Thirteen Club au continuat să facă lobby pentru ca şi muncitorii să se poată bucura de după-amiaza de sâmbăta, la fel ca restul lumii.

Cu toate acestea, obţinerea unei sâmbete pe jumătate liberă nu reprezenta, de fapt, ţelul celor de la Thirteen Club. Ei doreau ca sâmbata să devină, oficial, o zi în care nu se munceşte pentru ca vinerea să fie ultima zi de muncă din săptămână. În acest fel, oamenii s-ar fi bucurat de venirea zilei de vineri şi ar fi uitat superstiţia atribuită acestei zile.

Vineri 13

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, cea de-a treisprezecea zi a oricărei luni era considerată ca aducătoare de ghinion. Vineri 13, însă, începe să fie percepută drept cea mai ghinionistă zi dintre toate fiindcă uneşte două dintre cele mai puternice superstiţii: numărul 13 şi ziua de vineri.

O dovadă a faptului că, până în secolul XX, aceste două superstiţii nu erau văzute ca un întreg, pe lângă virgula care se punea între „vineri” şi „13” în toate calendarele, este faptul că membrii Clubului nu au menţionat nimic despre acest fenomen.

Conform dicţionarului de superstiţii, prima referire la vineri 13 ca superstiţie independentă a fost făcută în 1913 în Notes and Queries, unde era menţionat „ghinionul adus de vineri 13”. Alte surse susţin că primul text care menţionează de ziua de vineri 13 ca superstiţie „combinată” este bibliografia lui Gioachino Rossini, scrisă în 1869 de Henry Sutherland Edwards.

În ciuda faptului că nimeni nu ştie exact momentul în care s-a produs acest fenomen de combinare a celor două superstiţii, majoritatea studiilor arată că „vineri 13” este o superstiţie a secolului XX, iar folcloriştii sunt de acord cu această idee. Cert este că, până în 1908, „vineri 13” pătrunsese în mentalul colectiv, dovadă fiind un articol din New York Times din 4 martie în care autorul nota: „Vineri 13 nu îl sperie pe Senatorul Own”.

Unii specialişti sunt de părere că „vinovat” pentru introducerea superstiţiei în mentalul colectiv ar fi fost Thomas W. Lawson, un finanţist şi specluator de bursă, supranumit şi „regele cuprului”. Lawson a fost autorul unor diatribe la adresa speculaţiilor la bursă şi, în 1907, a publicat singurul său roman intitulat „Vineri, treisprezece”. Deşi azi este complet dat uitării, se pare că acest roman a stat la baza coroborării dintre cele două superstiţii temute, în imaginarul colectiv.

Romanul lui Lawson, jumătate poveste de dragoste şi jumătate polemică cu privire la modul în care bursa poate fi influenţată, s-a bucurat de un mare succes, ca urmare a unei publicităţi agresive făcute de autorul deja celebru în lumea americană. Dorind ca romanul său să fie un bestseller, Lawson urmează un o strategie de marketing fără scrupule, iar în una dintre reclamele sale promite că va oferi o sumă cu trei zerouri celui care va arăta vreun defect al teoriei propuse de el în carte.

La mai puţin de două luni după apariţia reclamei, Lawson şi romanul său apar pe prima pagină a ziarelor, după ce un broker a fost arestat pentru că a încercat să destabilizeze bursa din Philadelphia prin teoria propusă în „Vineri, treisprezece”.

Următoarea afirmare în presă a lui Lawson a fost în vineri 13 septembrie, acelaşi an. Într-un text de reclamă publicat la secţiunea economică din New York Times, speculatorul sfătuia cititorii să cumpere acţiuni ale unor companii de care el era interesat, motivând că, în această zi, bursa este vulnerabilă din cauza superstiţiei legate de 13. Acest text de promovare, cât şi celelalte făcute pentru romanul său, reprezintă unele dintre primele atestări scrise ale superstiţiei „vineri 13”.

Dar fenomenul „vineri treisprezece” nu s-a încheiat aici. În 1916 a apărut filmul mut realizat după romanul lui Lawson. Astăzi filmul a fost declarat pierdut şi se pare că nici reclame de promovare ale sale nu au fost păstrate.

Cu toate că astăzi nimeni nu îşi mai aminteşte de Lawson, legătura dintre bursa de pe Wall Street şi ziua de vineri 13 s-a păstrat până târziu, aproape de zilele noastre.

În anii ’30, vineri 13 devenise cea mai populară superstiţie din Statele Unite. Un studiu din 1933, publicat în Journal of Abnormal Psychology, realizat pe studenţi din şapte colegii americane, indica faptul că 95% din studenţii din anul patru şi 91% din cei din anul I credeau că ziua de vineri 13 aduce ghinion.

Uneori, superstiţia a atins praguri atât de înalte, încât la data de 12 octombrie 1939, consiliul orăşenesc din French Lick, din statul Indiana, a dat un decret prin care autorităţile erau obligate să echipeze toate pisicile negre cu clopoţei şi să se asigure că acestea le vor purta în următoarele 24 de ore. Astfel, locuitorii puteau evita animalele şi scăpau de ghinion.

Faptul că acest decret a fost dat la cinci săptămâni după începerea celui de-al Doilea Război Mondial indică faptul că superstiţiile devin mai puternice şi mai credibile în perioade de incertitudine. Decretul a avut destulă susţinere publică pentru a fi păstrat până în 1940, iar vineri 13 iunie 1941 a fost introdus din nou pentru cel puţin un an. Nu se ştie exact când s-a renunţat la dotarea pisicilor negre cu clopoţei, dar cert este că practica s-a păstrat până în noiembrie 1942, când New York Times nota că decretul „este o măsură de război menită să diminueze stresul populaţiei”.

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica catolică declară că superstiţiile sunt păcate şi din ce în ce mai multe dicţionare definesc termenul de „superstiţie” drept o credinţă iraţională. În 1967, Enciclopedia Catolică revizuită defineşte superstiţia ca „atitudine a minţii, iraţională şi nedemnă, asupra naturii, supranaturalului sau Domnului, pornită din ignoranţă, frică faţă de necunoscut sau scrupulozitate morbidă”.

Media şi guvernele încep să critice dur superstiţiile, declarându-le nepatriotice şi lipsite de temei ştiinţific, o ameninţare directă la adresa libertăţii democratice şi a progresului.

Între timp, din ce în ce mai puţine scrieri au mai semnalat existenţa superstiţiei legate de numărul 13. Mai mult, oamenii au uitat că ea a fost inspirată de Cina cea de Taină, iar acest lucru a dus şi mai mult la dispariţia fricii.

Clubul Treisprezece

În 1882, veteranul Războiului Civil, căpitanul William Fowler şi-a propus să demonstreze că superstiţia legată de numărul 13 nu are nicio valoare. El însuşi a avut o legătură intensă cu acest număr, luând parte la 13 bătălii majore, fiind trecut în rezervă pe 13 august 1863 şi cumpărându-şi o casă la 13 luni după aceasta.

Fascinaţia lui pentru numărul 13 (şi pentru superstiţiile despre ghinion, în general) s-a concretizat într-o întâlnire a 169 bărbaţi (13 x 13) într-o zi de vineri 13, la ora 19:13. Pentru a ajunge la cele 13 mese, invitaţii au trecut pe sub o scară şi au vărsat sare pe jos. Toate cuţitele au fost aşezate pe farfurii sub forna unui X, iar invitaţii au cinat sub un banner roşu pe care scria „Morituri Te Salutamus” (noi, cei care vor muri, te salutăm).

Astfel de întâlniri au avut loc anual şi de fiecare dată membrii clubului spărgeau oglinzi, vărsau sare şi dădeau cuţite din mână în mână sau aprindeau câte o lumânare pentru fiecare membru de la masă, aşteptând să vadă care se va stinge prima şi să afle astfel care dintre persoane ar urma să moara în acel an.

Printre membrii clubului s-au numărat şi guvernatori, senatori, judecători şi chiar 5 preşedinţi: Chester Arthur, Grover Cleveland, Benjamin Harrison, William McKinley şi Theodore Roosevelt.

Deşi scopul Clubului Treisprezece a fost acela de a educa oamenii cu privire la inutilitatea superstiţiilor, gruparea a fost aspru criticată de o parte a societăţii.

13 superstiţii despre Vineri 13

1. Dacă un copil să naşte într-o zi de vineri 13, nu va avea noroc niciodată.
2. Un om născut într-o zi de vineri 13 va muri tânăr.
3. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va avea mereu ghinion, dar o parte din această nefericire va fi înlăturată dacă ziua naşterii lui va fi tăinuită.
4. Un copil născut într-o zi de vineri 13 nu va avea noroc decât după ce toţi cei care îi ştiu adevărata dată a naşterii vor muri.
5. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va trebui să poarte cu el un picior de iepure de la un iepure ucis la miezul nopţii de un fermier saşiu. Dacă copilul va pierde piciorul de iepure, va muri.
6. Dacă o femeie îşi serbează ziua într-o zi de vineri 13, în mai puţin de un an se va căsători şi va avea un copil.
7. Este de rău augur să te căsătoreşti într-o zi de vineri 13.
8. Dacă un cortegiu funerar taie calea unui om într-o zi de vineri 13, atunci persoana în cauză va fi condamnată la moarte.
9. Cine iese din casă în noaptea de vineri 13 va avea convulsii.
10. Dacă 13 persoane stau la o masă pe data de vineri 13, una dintre ele se va îmbolnăvi grav.
11. Nu purta negru în ziua de vineri 13, sau în scurt timp vei purta doliu.
12. Nu te tunde în ziua de vineri 13, sau cineva din familia ta va muri.
13. Nu te muta în casă nouă într-o zi de vineri 13, vei avea ghinion.

    Sursa: Descopera.ro

Top 10 poezii preferate scrise de Mihai Eminescu

1. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
2. Viaţa mea fu ziuă
3. De ce să mori tu?
4. Mai am un singur dor
5. Junii corupţi
6. De ce nu-mi vii
7. Ce e amorul?
8. Replici
9. Melancolie
10. Departe sunt de tine

Viata mea fu ziua

Viata mea fu ziua si ceru-mi un senin,
Speranta, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Pâna ce-ntr-al meu suflet deodat-ai aparut ­
O, îngere cazut!

Si doua stele negre lucira-n negru foc
Pe cerul vietei mele; ­ iar geniul-noroc
Ma lasa-n lume singur, dispare în abis
De nour si de vis.

O raza din privire-ti viata mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranta divina a fugit;
Norocul si-a stins steaua… De m-ai iubi macar ­
O, înger de amar!

Dar nu!… Din lumea-mi neagra tu zbori în calea ta;
Sub pasul tau pe-arena de aur vei calca
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.